Efectul globalizării asupra sănătăţii mintale a copiilor

Autor: Sami Timimi

Tradus de Ionela Iordan

Globalizarea are ca rezultat dominaţia inadecvată a perspectivei occidentale asupra sănătăţii mintale cât şi asupra abordărilor economice. Pedopsihiatrii occidentali au multe de învăţat din creşterea copiilor din alte ţări.

Introducere

Comportamentul copiilor este influenţat de filozofiile de educare ale copiilor şi de procesele de socializare culturală. Globalizarea impune cultura occidentală şi perspective asupra sănătăţii mintale peste tot in lume având la bază presupunerea că acestea sunt superioare celor din culturile non-occidentale. Deşi există numeroase exemple de teme controversate referitoare la creşterea copiilor şi în culturile non-occidentale (de exemplu, circumcizia feminină), multe practici sunt eficiente şi ar trebui păstrate. Intr-adevar, pedopsihiatrii din Vest ar putea câştiga noi cunoşţinte examinând practicile de îngrijire ale copilului din intreaga lume.

Creşterea copiilor şi cultura

Una din ideologiile dominante ale economiei de piaţă occidentale este libertatea. La nivel emoţional, cererea de libertate poate fi înţeleasă ca un apel la eliberarea noastră de restricţiile impuse de autoritate (cum ar fi părintii, comunităţile şi guvernele). Această perspectivă duce la un sistem de valori construit în jurul ideii primatului nevoilor individului, care ar trebui să fie liber de orice constrângere, violare sau limitare impuse de alţi oameni. Cu toate acestea, indivizii pot ajunge să fie atât de izolaţi încât obligaţiile faţă de ceilalţi şi armonia cu o comunitate mai largă sunt privite mai degrabă ca obstacole decât ca obiective. Dominaţia valorilor economiei de piaţă a condus la o societate de consum obsedată de creştere, în care creşterea perpetuă şi expansiunea sunt necesare pentru o bună funcţionare a economiei globale.

Şi cu toate acestea nu suntem mai fericiţi, în ciuda câtorva decenii de creştere economică susţinută. Creşterea nu numai că nu aduce fericirea oamenilor, ci distruge multe din lucrurile care aduc satisfacţii reale prin slăbirea coeziunii sociale. Astfel, o marcă a economiilor de piaţă occidentale este aceea că promoveaza individualismul în dauna slăbirii relaţiilor sociale. Fenomenul de globalizare este cel care ajută la exportul mondial al acestui sistem de valori economice şi morale.

Copiii sunt cultivaţi într-un sistem de valori prin însăşi viata în instituţiile unei societăţi, fiind expuşi zilnic discursului ei (de exemplu, prin televiziune ). În occident, nu numai că se realizează socializarea copiilor într-un sistem care promovează individualismul, competitivitatea, inegalitatea şi respinge formele autorităţii dar aceşti copii trebuie să trăiască şi în structurile familiale instabile produse de o asemenea ideologie. S-a observat o creştere acută a ratelor problemelor psiho-sociale ( cum ar fi infracţiunile, anxietatea, nefericirea, şi abuzul de substanţe) în rândurile tinerilor din societaţile occidentale , multe studii conectând sărăcia, dezbinarea maritală cu o gamă largă de efecte nocive în starea emoţionala şi comportamentală a copiilor.
Studii asupra imaginilor despre copilărie în Vest au relevat că, fie copiii sunt priviţi ca victime (ale abuzurilor şi manipulării, fie ca făptaşi periculoşi , vinovaţi de comportament antisocial şi criminal). Această polarizare sugerează o atitudine ambivalentă faţă de copii, probabil din cauză că un om care este profund dependent de ceilalţi va cauza în mod inevitabil o ruptură în aspiraţiile individualiste ale sistemului occidental de valori ale pieţei libere.

Multe culturi exterioare spaţiului occidental nu sunt caracterizate de această ambivalenţă îndreptată către copii. Dinmpotrivă, copiii sunt primiţi în structuri familiale extinse, stabile, în care respectul şi responsabilitatea depăşesc individualismul ca valoare dominantă a sistemului de valori. Această abilitate a culturilor centrate pe familie de a produce copii mai fericiti şi mai uşor de controlat a făcut obiectul multor studii antropologice. Etica comunală pare să promoveze bunăstarea psihică prin asigurarea unui grad de resposabilitate comună pentru copii.

Problema colonialismului

Atitudinile şi ideile problematice ale occidentului referitoare la educarea copiilor sunt exportate în ţări considerate ca fiind subdezvoltate. (referitor la morală, etică, cunostinţe dar şi economie) . Ideile occidentale sunt adoptate de meşteşugarii locali, mulţi dintre ei crezând că se îndreaptă spre ceva mai bun decât practicile tradiţionale. De exemplu, Manualul dezvoltării copilului de origine asiatică şi practici pentru educarea copilului, scris de experţi tailandezi în dezvoltarea copilului, este puternic influenţat de ideologia medico-psihologică occidentală. Cartea îşi propune să asimileze teorii occidentale despre dezvoltarea copilului în contextul unei lumi in dezvoltare, perspectiva locală fiind prea puţin luată în conderare. Astfel, autorii sugerează că multe dintre credinţele şi practicile tradiţionale asiatice îi împiedică să caute şi să folosească noile cunoştinţe ştiinţifice în creşterea copiilor. Ei continuă, argumentând pe linia de gândire occidentală, că ar trebui oferită mai multă independenţă copiilor concomitent cu slăbirea puterii şi autorităţii părinţilor.

Problema impunerii ideilor occidentale referitoare la educaţia copiilor în ţările în curs de dezvoltare este evidenţiată în declaraţia Naţiunilor Unite. De exemplu, convenţia Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului recunoaşte capacitatea copilului de a acţiona independent, acordând nu numai drepturi protective dar şi care împuternicesc, cum ar fi dreptul la libertatea de expresie şi asociere. Convenţia a fost acuzată că ar fi dorit diseminarea valorilor şi codurilor de conduită create în Vest în ţările mai sărace. Se subînţelege viziunea conform căreia copilaria este o noţiune fixă, determinată de factori biologici şi psihologici în detrimentul culturii şi societăţii. Acest lucru a fost criticat de multe ţări non-industrializate. De exemplu, atunci cand Organizaţia pentru Unitate Africană a formulat documentul despre drepturile şi bunăstarea copilului, acesta a fost conceput în termeni de responsabilităţi şi îndatoriri ale copiilor şi nu în termeni de drepturi şi nevoi ale copilului. Astfel documentul afirmă că fiecare copil are responsabilităţi faţă de familie şi de societate, datoria de a lucra în favoarea coeziunii familiei şi de a-şi respecta parintii, superiorii şi bătrânii.

Sănătatea mintală

Occidentul impune ţărilor în curs de dezvoltare şi noţiunile problematice de sănătate mintală, atât în ceea ce priveşte adulţii cât şi copiii. Aceste impuneri au devenit posibile datorită unor grupuri puternice atât politic cât şi economic, cum ar fi medicii şi industria farmaceutică, care au permis medicinei occidentale să forţeze mult graniţele influenţei.

În ceea ce priveşte sănătatea mintală a copiilor, acest lucru a condus la crearea unor noi categorii de diagnostice, dar şi a unor întregi clase de tulburări cum ar fi neuropsihiatria dezvoltării. Aceste noi tulburări sunt definite utilizând idei culturale occidentale despre limitele şi aşteptările de la o copilărie normală şi sunt privite ca având cauze fie biologice, fie genetice. In acest caz, mediul este considerat numai ca declanşator sau modificator al procesului bolii. Consecinţa acestui fapt a reprezentat-o o creştere rapidă în numărul copiilor diagnosticaţi cu tulburări cum ar ADHD ( tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie) , autism, creştere dublată de o creştere egală în utilizarea medicamentelor psihotropice ( majoritatea netestate) la copii. Prescrierea acestor medicamente copiilor a înregistrat o tendinţă crescătoare şi în multe ţări non-occidentale. Individualizarea suferinţei copiilor prezintă un risc dublu, nu numai acela de a submina modalităţi locale de a rezolva problemele copiilor dar şi acela de a masca circumstanţe din viaţa reală (cum ar fi sărăcia şi exploatarea) cărora acei copii trebuie sa le facă faţă.

Noi perspective

Lacunele profesioniştilor occidentali referitor la abordările non-occidentale ale copiilor ii privează pe aceştia de o sursă bogată de strategii alternative. Trei mari zone importante oferă idei noi pentru îmbogăţirea teoriilor psihiatriei infantile:

  • Rolul culturii în definirea problemei
  • Diverse abordări culturale în rezolvarea problemelor
  • Credinţele, valorile şi practicile diverselor culturi promovează şi restrâng anumite tipuri de comportamente şi experienţe

Definirea problemelor

Culturi diferite văd comportamente diferite ca fiind problematice. De exemplu, comparativ cu occidentul, multe culturi non-occidentale au mult mai puţine aşteptări de la bebeluşi şi de la copiii mici în ceea ce priveşte comportamentul lor, expresia emoţiilor şi autocontrol dar de la copiii mai mari se asteaptă să accepte mai devreme resposabilităţi fizice adulte. Un model de dezvoltare al copilului care recunoaşte că diferite culturi au versiuni diferite, la fel de sănătoase, privitoare la dezvoltarea copiilor, are potenţialul de a reduce gradul de patologizare a copilăriei în practica medicală curentă din occident. Acest lucru cere profesiei să conteste universalitatea conceptelor din psihiatria infantila, chestionarele de evaluare.

Rezolvarea problemelor

Cultura vestului posedă multe metode de a trata problemele copilăriei, inclusiv terapie de familie, terapia comportamentului cognitiv, psihoterapie psihodinamica şi medicamente. În plus, toate comunităţile au resurse valoroase, incluzându-le pe cele spirituale sau religioase. Pentru multe culturi non-occidentale, nu individul este unitatea socială de bază, ci familia. Abilităţile şi puterea familliilor de a vindeca sau de a oferi alinare copiilor sunt recunoscute şi promovate.

Ideile din alte sisteme medicale pot fi utile. De exemplu, medicina aiurvedica consideră boala ca o ruptură în sistemul delicat al echilibrului dintre somatic, climatic şi social. Cauzele nu sunt identificate ca atare dar sunt văzute ca părţi ale unui sistem lipsit de echilibru, ale cărui simptome sunt considerate mai degrabă ca părţi ale unui proces decât ca o boală. O asemenea atitudine bazată pe echilibrul cu natura ( opusă viziunii care tentează controlul ei ) are rezonanţe cu noile abordări care includ intervenţii in stilul de viaţă, cum ar fi dieta, sportul şi rutinile familiale.

Influenţa culturală asupra comportamentului

In calitate de practicanţi sociali respectaţi, avem responsabilitatea de a înţelege că aducem un sistem de valori culturale în munca noastră, acţiunile noastre se vor propaga în comunitatea locală. De exemplu, dacă vom calma un comportament prin medicaţie, şcoala frecventată de acel elev va trimite mai mulţi elevi pentru a fi trataţi în aceeaşi manieră. În ceea ce priveşte politica, ar trebui susţinute politicile de familie cum ar fi lupta împotriva sărăciei copiilor, încurajarea familiilor să înceapă afaceri proprii şi incriminarea părinţilor absenţi voluntar.

Puncte principale

Sănătatea mintala a copiilor poate fi afectată negativ de sistemul de valori occidental care promovează individualismul, slăbeşte coeziunea socială şi creează ambivalenţa faţă de copii.

Bunăstarea psihica poate fi promovată prin valori cum ar fi datoria, responsabilitatea şi o orientare către comunitate. Asemenea valori pot fi întâlnite în multe culturi non-occidentale.

Exportul de idei şi practici psihiatrice occidentale privitoare la creşterea copiilor subminează valorile, ideile şi practicile locale.
Culturile non-occidentale pot oferi idei inedite care să contribuie la îmbogăţirea teoriei şi practicii pedopsihiatriei.

Implicaţii

Globalizarea este un fenomen care are loc într-o epocă în care relaţia de putere între naţiunile bogate şi sărace ale lumii este vizibil inegală. Observăm acest lucru în arena bogăţiei, cu sume disproporţionate disponibile ţărilor bogate şi sărace. De asemenea, acest lucru este evident în ideile care conturează abordările globale referitoare la sănătate-de exemplu, Organizatia Mondiala a Sănătăţii continuă să considere modelul occidental al bolilor şi tulburărilor mintale ca fiind potrivit pentru toate ţările şi culturile.

Provocarea poate intimida atât teoria cât şi practica privitoare la sănătatea mintala a copiilor şi adolescenţilor, dar dacă se depăşeşte această dificultate, vor exista multiple beneficii. Trebuie re-examinată din perspectivă critică baza limitată pe care au fost construite teoria şi practica curente. Acest lucru va ajuta nu numai copiii aparţinând altor culturi dar şi copiii din Vest. Cunoştinţele îmbogăţite vor face posibilă abordarea comunităţilor multi-etnice care au tradiţii şi credinţe diferite de ale societăţii gazdă.


Textul in original

Comentarii/discuţii pe marginea articolului


© attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  9 afisari în luna aceasta
  15 afisari în luna trecuta
  3953 afisari din 17.01.2008.