Cry It Out: Poten┼úialele pericole în a l─âsa bebelu┼čul s─â plâng─â pân─â la epuizare

Autoare: Florentina Paluszek

Termenul “Cry it out”, cu prescurtarea CIO, se refer─â la metoda de a l─âsa copilul s─â plâng─â în speran┼úa c─â acesta se va lini┼čti în cele din urm─â singur ┼či va plânge mai pu┼úin în viitor.

Prescurtarea AP desemneaz─â termenul “Attachment parenting”.

P─ârin┼úii de ieri, p─ârin┼úii de azi …

Printre p─ârin┼úii zilelor noastre întâlnim constant discu┼úia despre cum este bine s─â r─âspundem la plânsul unui bebelu┼č. Pe de o parte sunt sus┼úin─âtorii metodei „Cry it out”, conform c─âreia bebelu┼čul trebuie l─âsat s─â plâng─â în speran┼úa c─â se va opri în cele din urm─â. Pe de cealalt─â parte sunt p─ârin┼úii AP, care r─âspund imediat plânsului bebelu┼čului ┼či încearc─â s─â-l lini┼čteasc─â folosind diverse metode, inclusiv ┼úinutul în bra┼úe, îmbr─â┼úi┼č─ârile ┼či „pup─âcelile”. În timp ce metoda CIO a fost popular─â în anii preceden┼úi, AP câ┼čtig─â teren printre proaspe┼úii p─ârin┼úi de ast─âzi. Rezultatele studiilor psihologilor arat─â c─â abordarea AP a plânsului bebelu┼čului coreleaz─â cu s─ân─âtatea fizic─â ┼či emo┼úional─â a copilului.

Rela┼úia mam─â-copil – teorie ┼či tem─â de studiu

Teoria ata┼čamentului a luat na┼čtere în anii 1960, când psihologul John Bowlby a stabilit c─â o rela┼úie cald─â, intim─â între mam─â (sau alt─â persoan─â care îl îngrije┼čte) ┼či bebelu┼č este necesar─â pentru supravie┼úuire si pentru o s─ân─âtate optim─â. De altfel, fiecare individ este n─âscut complet dotat cu reflexe ┼či instincte pentru a interac┼úiona cu persoana care îl îngrije┼čte – în cele mai multe cazuri, mama. De exemplu, nou-n─âscu┼úii înva┼ú─â repede s─â recunoasc─â atât vocea, cât ┼či mirosul mamei ┼či le prefer─â altor voci ┼či mirosuri. Pe m─âsur─â ce nou-n─âscutul dezvolt─â capacitatea de control locomotor, acesta arat─â dorin┼úa de a fi aproape de persoana care îl îngrije┼čte, deplasându-se sau târându-se spre mam─â sau spre tat─â pentru a fi ridicat în bra┼úe. Din punct de vedere evolu┼úionist, aceste comportamente sunt importante pentru supravie┼úuire. Bebelu┼čii c─ârora le lipsea acest ata┼čament se îndep─ârtau de persoana care îi supraveghea ┼či era mai probabil s─â se r─ât─âceasc─â sau s─â fie ataca┼úi. De asemenea, plânsul bebelu┼čului cre┼čte probabilitatea de supravie┼úuire, deoarece de obicei instinctul matern îndeamn─â mama s─â se duc─â la copil la primul semn de distres.

Mai multă siguranţă = mai multă singurătate ... sau Un bebe sigur = Un bebe SINGUR ...

Tr─âim într-o epoc─â în care, oricât de tare ar plânge un bebelu┼č, putem fi siguri c─â el este în siguran┼ú─â într-o alt─â camer─â. Dar înseamn─â asta c─â ar trebui s─â-l l─âs─âm s─â plâng─â în singur─âtate? Sus┼úin─âtorii CIO spun adesea c─â bebelu┼čii care sunt l─âsa┼úi s─â plâng─â se vor opri la un moment dat, iar durata urm─âtoarelor accese de plâns va descre┼čte.

Plânsul în singur─âtate nu r─âmâne f─âr─â conscecin┼úe

Care sunt consecin┼úele emo┼úionale ale plânsului f─âr─â alinare? Bowlby ┼či colegii s─âi au ini┼úiat o serie de studii în care copii cu vârsta cuprins─â între 1 ┼či 2 ani, care aveau o rela┼úie bun─â cu mamele lor, erau separa┼úi de mame ┼či l─âsa┼úi s─â plâng─â, f─âr─â a se interveni. Rezultatele au ar─âtat o secven┼ú─â predictibil─â de comportamente:

  • prima faz─â, numit─â „Protest”, const─â în plâns tare ┼či nelini┼čte extrem─â.
  • a doua faz─â, cea de „Disperare”, const─â în plâns monoton, inactivitate ┼či retragere ferm─â.
  • a treia faz─â, numit─â „Deta┼čare”, const─â într-un interes redus, distant pentru mediul înconjur─âtor.

Astfel, se pare c─â a l─âsa copilul s─â plâng─â f─âr─â a interveni pentru alinare, poate conduce la o eventual─â disipare a crizelor de plâns, datorat─â cre┼čterii treptate a apatiei. Copilul se opre┼čte din plâns pentru c─â înva┼ú─â s─â nu mai spere c─â îngrijitorul îi va oferi confort, nu pentru c─â starea de distres a fost dep─â┼čit─â.

┼óip─â tare, copile, ca s─â ai pl─âmâni puternici!!! 

În trecut se sugera c─â CIO este s─ân─âtos pentru dezvoltarea fizic─â a sugarului, mai ales pentru pl─âmâni. Un studiu recent, centrat asupra consecin┼úelor imediate ┼či pe termen lung ale plânsului la bebelu┼či, a demonstrat îns─â contrariul. S-au înregistrat urm─âtoarele schimb─âri datorate plânsului prelungit la bebelu┼či: ritm cardiac crescut ┼či presiune sanguin─â crescut─â, leg─âtur─â mam─â-copil întrerupt─â, daune cerebrale ┼či disfunc┼úii cardiace. Cercet─âtorii au sugerat c─â mama (sau alt─â persoan─â care îl îngrije┼čte) ar trebui s─â r─âspund─â imediat, cu r─âbdare ┼či f─âr─â grab─â, ori de câte ori copilul plânge sau o solicit─â. Aceste recomand─âri se suprapun principiilor AP.

Bine, bine ... dar ce facem cu răsfăţul???

Bebelu┼čii plâng mai mult dac─â sunt alinta┼úi? Un studiu din 1986 a ar─âtat exact opusul: cu cât o mam─â ┼úine ┼či poart─â copilul mai mult în bra┼úe, cu atât copilul plânge ┼či se agit─â mai pu┼úin. Studiile efectuate asupra altor culturi au relevat faptul c─â p─ârin┼úii din societ─â┼úile non-vestice sunt mai rapizi în a r─âspunde plânsului bebelu┼čului decât p─ârin┼úii din societ─â┼úile vestice, iar bebelu┼čii din societ─â┼úile non-vestice plâng pentru perioade mai scurte de timp. Mamele din 78% din culturile lumii r─âspund repede la plânsul bebelu┼čului. De exemplu, mamele Efe din Africa r─âspund la plânsul copilului în mai pu┼úin de 10 secunde în 85% din cazuri când copilul are între 3 ┼či 7 s─âpt─âmâni, ┼či în 75% din cazuri când copilul are 17 s─âpt─âmâni. 90% din timp mamele !Kung reac┼úioneaz─â în mai pu┼úin de 10 secunde în primele 3 luni de via┼ú─â ale copilului ┼či mai mult de 80% din timp, la vârsta de un an. Spre deosebire de acestea, mamele americane ┼či olandeze aleg în mod deliberat s─â nu r─âspund─â plânsului în aproape 50% din cazuri în primele 3 luni de via┼ú─â. S-a ar─âtat c─â bebelu┼čii din societ─â┼úile non-vestice se agit─â la fel de des ca ┼či cei din societ─â┼úile vestice, dar datorit─â reac┼úiei prompte a mamelor, durata cumulat─â de plâns este mai mic─â decât în cazul bebelu┼čilor din societ─â┼úile vestice.

Conform teoriei ata┼čamentului, mul┼úi bebelu┼či se nasc f─âr─â abilitatea de a-┼či autoregla emo┼úiile. Adic─â lumea li se pare confuz─â ┼či dezorganizat─â, dar nu dispun de abilit─â┼úile necesare pentru a face fa┼ú─â acestei dezordini ┼či pentru a se lini┼čti, alina, consola singuri. Astfel, în perioadele de distres, ei se îndreapt─â spre persoana care îi îngrije┼čte pentru c─â apropierea fizic─â de aceasta ajut─â la lini┼čtirea ┼či recâ┼čtigarea echilibrului bebelu┼čului. Când mama este în mod constant receptiv─â ┼či sensibil─â, copilul înva┼ú─â treptat (┼či ajunge s─â cread─â cu t─ârie) c─â merit─â s─â fie iubit ┼či c─â poate avea încredere c─â al┼úi oameni îi vor furniza iubirea meritat─â. Copilul înva┼ú─â c─â mama (sau alt─â persoan─â care îl îngrije┼čte) este o baz─â sigur─â de la care poate pleca mai departe în explorarea lumii, iar în cazul în care lumea se dovede┼čte aversiv─â, înfrico┼č─âtoare, periculoas─â ... copilul are întotdeauna o baz─â la care s─â se întoarc─â pentru ajutor, alinare ┼či confort. Aceast─â încredere în mam─â se dezvolt─â în ceea ce numim siguran┼úa de sine.

Copiii care nu beneficiaz─â în mod constant de receptivitatea sensibil─â a mamei se dezvolt─â deseori în indivizi nesiguri de sine, caracteriza┼úi de anxietate ┼či interac┼úiuni de tip evitant ┼či/sau ambivalent. Studiile realizate pe perioade lungi de timp au ar─âtat c─â, în compara┼úie cu persoanele nesigure de sine, cele sigure de sine sunt mai îndr─âzne┼úe, populare, bine adaptate ┼či integrate în societate, empatice ┼či altruiste. Ca adul┼úi, indivizii siguri de sine se simt confortabil în rela┼úie cu al┼úii, preg─âti┼úi s─â se dedice altora ┼či s─â dezvolte rela┼úii profunde, s─â aib─â încredere în partener ┼či s─â se ata┼čeze de el. Indiviziii nesiguri de sine, pe de cealalt─â parte, au mai multe rela┼úii instabile, manifest─â mai des anxietate (evident─â în tr─âs─âturi ca posesivitatea, gelozia ┼či dependen┼úa de partener) sau comportamente de tip evitant (neîncredere ┼či dificult─â┼úi în a se dedica unui partener). Practicile parentale nord-americane, inclusiv CIO, sunt deseori influen┼úate de teama c─â bebelu┼čii vor fi prea dependen┼úi când vor cre┼čte. Totu┼či, numeroase cercet─âri arat─â c─â asigur─ârile repetate c─â totul este în ordine, contactul fizic regulat ┼či r─âspunsurile prompte la solicit─ârile ┼či distresul copilului în perioada de sugar ┼či copil mic conduc la încrederea în sine ┼či capacitatea m─ârit─â de a lega rela┼úii func┼úionale la vârsta adult─â.

Sus┼úin─âtorii CIO v─âd în plânsul copilului o încercare de a o manipula pe mam─â, pentru ca aceasta s─â-i ofere mai mult─â aten┼úie. P─âstrarea acestei convingeri poate fi în detrimentul s─ân─ât─â┼úii copilului pe termen scurt ┼či lung. În psihologia cognitiv─â se pleac─â de la premiza c─â gândurile noastre stau la baza comportamentelor noastre ┼či le influen┼úeaz─â. Astfel, dac─â gândim pozitiv despre cineva, comportamentele noastre fa┼ú─â de acea persoan─â vor fi de asemenea pozitive. Invers, dac─â gândim negativ despre cineva, ne vom comporta ca atare. Gânditi-v─â la oamenii pe care îi considera┼úi manipulativi – cum influen┼úeaz─â aceast─â percep┼úie comportamentul dumneavoastr─â fa┼ú─â de ei? Este pu┼úin probabil ca, dup─â ce cineva a fost etichetat ca având o personalitate manipulativ─â, acesta s─â devin─â o persoan─â empatic─â, iubitoare ┼či plin─â de compasiune. Bebelu┼čul, neajutorat ┼či dependent de mam─â sau alt îngrijitor, poate suferi atât consecin┼úele fizice, cât ┼či pe cele psihice ale acestei atitudini.

Bebe, ce s─â fac cu tine? 

Când ne confrunt─âm cu un bebelu┼č care plânge, poate fi de ajutor s─â ne întreb─âm:

De ce aleg s─â m─â comport/s─â reac┼úionez în acest fel?

Vreau ca bebelu┼čul meu s─â se opreasc─â din plâns pentru c─â se simte alinat, confortabil ┼či în siguran┼ú─â sau vreau ca el s─â se opreasc─â pur ┼či simplu din plâns, indiferent de emo┼úiile ori nevoile care îl tulbur─â?

Ce comunic bebelu┼čului meu despre mine ┼či despre lumea înconjur─âtoare dac─â m─â comport în aceast─â manier─â?

Dac─â eu a┼č fi bebelu┼č ┼či ceva m-ar deranja, cum mi-a┼č dori s─â reac┼úioneze mama mea sau persoana care m─â îngrije┼čte?

Surse:

Campos, J., et al. (1983). Socioemotional development. In P. Mussen (Ed.), Carmichael’s Manual of Child Psychology: Vol. 2. Infancy and Developmental Psychobiology. New York: Wiley.

Craig, G., Kermis, M., & Digdon, N. (1998). Children Today. Scarborough, ON: Prentice-Hall.

Dacey, J. & Travers, J. (1996). Human Development Across The Lifespan (4th Ed). Boston: McGraw-Hill.

DeCasper, A., & Fifer, W. (1980). Of human bonding: Newborns prefer their mothers’ voices. Science, 208: 1174-76.

Gleitman, H. (1996). Basic Psychology (4th Ed). New York: W.W. Norton.

Hunziker, U. & Barr, R. (1986). Increased carrying reduces infant crying: A randomized controlled trial. Pediatrics, 77(5): 641-8.

Luddington, Hoe, S. Cong, X., & Hashemi, F. (2002). Infant crying: Nature, physiologic consequences, and select interventions. Neonatal Network, 21(2): 29-36.

Macfarlane, A. (1975). Olfaction in the development of social preferences in the human neonate. Parent-Infant Interaction. Amsterdam: CIBA Foundation Symposium.

Mikulincer, M., & Shaver, P. (2001). Attachment theory and intergroup bias: evidence that priming the secure base schema attenuates negative reactions to out-groups. Journal of Personality and Social Psychology, 81(1): 97-115.

Miller, R. (2000). Dysfunctional relationships. In R. Kowalski & M. Leary (Eds.), The Social Psychology of Emotional and Behavioral Problems: Interfaces of Social and Clinical Psychology. Washington, DC: APA.

Waters, E., Wippman, J., & Sroufe, L. (1979). Attachment, positive affect, and competence in the peer group: Two studies in construct validation. Child Development, 50: 821-829.

http://www.vancouver.wsu.edu/fac/hewlett/infantcare.html


┬ę attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  7 afisari ├«n luna aceasta
  13 afisari ├«n luna trecuta
  8082 afisari din 17.01.2008.