Copii "cumin┼úi" - cu ce pre┼ú? Pre┼úul secret al ru┼činii

Autori: Robin Grille si Beth Macgregor

Tradus de Ionela Iordan

Un bebelu┼č de cinci luni se afl─â in bra┼úele mamei sale. Aproape c─â a adormit când deodat─â se treze┼čte ┼či începe s─â plâng─â. Mama îi spune s─â înceteze, s─â nu mai fie obraznic ┼či c─â se va sup─âra pe el dac─â nu adoarme.

O feti┼ú─â de un an ┼či jum─âtate se afl─â la restaurant cu tat─âl ┼či unchiul ei. Tat─âl merge la bar, l─âsând copilul cu unchiul la mas─â. Feti┼úa coboar─â de pe scaun pentru a-┼či urma tat─âl. Unchiul o apuc─â de mân─â ┼či îi spune c─â este un copil r─âu, ordonându-i s─â stea pe scaunul ei. Speriat─â, se uit─â în jur, c─âutându-┼či tat─âl.

La aniversarea unui adult, un copil de 6 ani a trecut cu mult peste ora lui obi┼čnuit─â de culcare ┼či alearg─â prin cas─â dup─â baloanele umplute cu heliu. Tat─âl îi strig─â s─â înceteze joaca cu baloanele, s─â nu mai fac─â prostii.

Ce au înv─â┼úat ace┼čti copii din aceste experien┼úe? Mul┼úi ar afirma c─â r─âspunsurile adul┼úilor au fost necesare pentru a le ar─âta copiilor diferen┼úa dintre "bine" ┼či "r─âu", dintre comportamente "bune" ┼či "rele". Pedepsele verbale sunt obi┼čnuite în aproape fiecare cas─â ┼či ┼čcoal─â. Ele se bazeaz─â pe ru┼čine ca inhibitor, asem─ân─âtor modului în care pedepsele corporale se bazeaz─â pe durere. Ru┼činea este una dintre cele mai obi┼čnuite metode de a regla comportamentul copiilor. Dar oare ru┼činea nu d─âuneaz─â copiilor no┼čtri? Oare pedepsele verbale repetate nu-i construiesc copilului o imagine de sine ca fiind "r─âu"? Dac─â da, ce putem face altfel?

Ce este ru┼činea?

Ru┼činea este menit─â s─â determine copiii s─â renun┼úe la comportamentele negative prin gânduri ┼či sentimente negative despre ei in┼či┼či. Ru┼činea implic─â un comentariu - direct sau indirect - referitor la ceea ce este copilul; ru┼činarea opereaz─â dându-i copilului o imagine negativ─â despre sine - ┼či nu despre impactul comportamentului lui.

Cum recunoa┼čtem ru┼činarea?

Ru┼činarea îl face pe copil s─â cread─â c─â gre┼če┼čte atunci când simte, vrea sau are nevoie de ceva. Ea poate lua multe forme, dintre care voi enumera câteva exemple zilnice: "Obraznicule!", "Te por┼úi ca un r─âsf─â┼úat!", "R─âsf─â┼úat egoist!", "Plâng─âciosule!", moralizatoarele "B─âie┼úii cumin┼úi nu se comport─â a┼ča", "E┼čti o feti┼ú─â rea!", a┼čtept─ârile bazate pe vârst─â " Maturizeaz─â-te!", "Nu te mai purta ca un copil!", "B─âie┼úii mari nu plâng!", a┼čtept─ârile bazate pe sex: " Fii tare!", "Nu fi bleg!", a┼čtept─ârile bazate pe competen┼ú─â "E┼čti incorigibil!", compara┼úia: " De ce nu po┼úi fi ┼či tu mai...", "Nici unul dintre copiii ceilal┼úi nu se poart─â ca tine".

Cât de des întâlnit─â este ru┼činarea?

Ru┼činarea este foarte comun─â ┼či este v─âzut─â de mul┼úi ca fiind acceptabil─â. Ru┼činarea nu este limitat─â la familiile "abuzive". De fapt, ea se petrece în mediile ┼čcolare ┼či familiale cele mai "bune". Un studiu recent efectuat asupra elevilor canadieni a ar─âtat c─â doar 4% nu fuseser─â ┼úintele ru┼čin─ârii din partea p─ârin┼úilor, incluzând aici respingerea, înjosirea, terorizarea, criticismul (distructiv) sau afirma┼úii jignitoare (Solomon ┼či Serres, 1999).

În calitate de p─ârin┼úi, avem tendin┼úa de a recurge la ru┼čine atunci când ne sim┼úim dep─â┼či┼úi, irita┼úi sau frustra┼úi ┼či sim┼úim nevoia s─â ne control─âm copiii. Efectele nocive ale acestui lucru au fost luate în considerare abia recent.

Ru┼činea: o nou─â frontier─â pentru psihologie

Utilizarea pedepselor corporale a stârnit controverse aprinse în ultimii ani. Din ce în ce mai multe na┼úiuni introduc baze legislative contra lor, ┼čcolile le interzic, organiza┼úiile interna┼úionale devotate elimin─ârii lor prolifereaz─â ┼či psihologii cercet─âtori au adunat mun┼úi de dovezi ale efectelor pe termen lung. Între timp, problema "ru┼čin─ârii" ca pedeaps─â a fost neglijat─â, psihologii descoperind recent c─â ru┼činarea are repercusiuni grave.

Daniel Goleman, autorul c─âr┼úii Inteligen┼úa Emo┼úional─â, afirma c─â abia acum descoperim ce rol joac─â ru┼činea în dificult─â┼úile rela┼úionale ┼či comportamentul violent. Psihologii fac eforturi pentru a studia ru┼činea, cum este achizi┼úionat─â ┼či cum afecteaz─â rela┼úionarea ┼či func┼úionarea unei persoane în societate. Studiul acestei "emo┼úii ignorate" anterior reprezint─â o nou─â frontier─â deoarece este cel mai dificil de detectat la al┼úii. Dr Paul Eckman, de la Universitatea din California, afirm─â c─â ru┼činea este cea mai intim─â dintre emo┼úii ┼či c─â oamenii înc─â nu sunt îndeajuns de evolua┼úi pentru a exprima facial aceast─â emo┼úie. Oare din aceast─â cauz─â nu vedem când copiii no┼čtri sufer─â din cauza ei?

Cum se înva┼ú─â ru┼činea?

Nimeni nu se na┼čte ru┼činat. Ru┼činea este o emo┼úie înv─â┼úat─â, care începe în jurul vârstei de doi ani, odat─â cu înv─â┼úarea limbii ┼či imaginii de sine. De┼či oamenii se nasc cu o capacitate pentru ru┼čine, tendin┼úa de a se ru┼čina în anumite situa┼úii se înva┼ú─â.

Aceasta înseamn─â c─â oriunde exist─â ru┼čine, a fost nevoie de un agent care s─â o provoace.Înv─â┼ú─âm s─â ne fie ru┼čine de noi în┼čine deoarece cineva semnificativ din via┼úa noastr─â ne-a umilit. Mesajele de ru┼činare sunt mai puternice atunci când vin din partea celor apropia┼úi, pe care îi iubim sau îi admir─âm. Din acest motiv, utilizarea ru┼čin─ârii de c─âtre p─ârin┼úi are cele mai profunde efecte asupra copiilor. Imaginea de sine a unui copil poate fi afectat─â ┼či din cauza mesajelor de ru┼činare ale p─ârin┼úilor, ale fra┼úilor mai mari sau ale prietenilor. Deoarece copiii sunt mult mai vulnerabili ┼či impresionabili decat adul┼úii, mesajele de ru┼činare primite în copil─ârie sunt mult mai dificil de ┼čters.

Mesajele de ru┼čine sunt în mare parte verbale, dar puterea ru┼činii se poate manifesta ┼či într-o privire dispre┼úuitoare, umilitoare sau plin─â de dezgust.

De ce este ru┼činarea atât de des întâlnit─â?

Ru┼činarea ac┼úioneaz─â ca o valv─â de presiune pentru a u┼čura frustrarea parental─â. Ru┼činarea este pentru p─ârin┼úi un mod de a se elibera de mânie, le d─â o senza┼úie de bine, chiar dac─â pentru scurt timp.

Atunci când copiii se simt nedemni, ei trebuie s─â munceasc─â suplimentar pentru a-┼či mul┼úumi p─ârin┼úii. Acest lucru pare s─â dea dreptate p─ârin┼úilor, s─â-i fac─â s─â cread─â c─â metoda a avut succes. Oare a avut cu adev─ârat?

Efectele degradante ale ru┼činii

Pentru a în┼úelege r─âul provocat de ru┼čine, este nevoie s─â privim mai departe de scopul înv─â┼ú─ârii unui "comportament bun". Dac─â p─ârintele crede c─â pedeapsa verbal─â a func┼úionat deoarece a produs o modificare în comportamentul copilului, atunci ne-am limitat periculos de mult viziunea asupra copilului nostru, numai la comportamentele observabile. Este extraordinar de u┼čor s─â trecem cu vederea lumea interioar─â a copiilor: emo┼úiile care stau la baza comportamentului lor ┼či suferin┼úa provocat─â de ru┼čine. De asemenea este u┼čor s─â rat─âm comportamentul copilului, odat─â sc─âpat de supravegherea agentului cauzator al ru┼činii.

Câteodat─â chiar ┼či adul┼úii binevoitori pot subestima sensibilitatea copiilor la limbajul ru┼činii. Exist─â dovezi zdrobitoare c─â unele dintre cuvintele folosite pentru a mustra copiii - cuvinte anterior considerate "inofensive"- au o putere deosebit─â de a afecta respectul de sine al copiilor în viitor. Identitatea unui copil este conturat─â în jurul lucrurilor pe care le aude despre sine. De exemplu, o feti┼ú─â de 10 ani a fost cuprins─â de team─â deoarece v─ârsase o b─âutur─â. Ea exclama încontinuu: "Sunt atât de proast─â! Sunt atât de proast─â!". Exact aceste cuvinte îi fuseser─â adresate de c─âtre mama ei. Ea tr─âia cu frica judec─â┼úii p─ârin┼úilor s─âi ┼či înv─â┼úase s─â se umileasc─â în acela┼či fel în care fusese umilit─â de mama ei.

Dac─â nu se r─âspunde nevoilor emo┼úionale ale copiilor, dac─â experien┼úele lor sunt trivializate, ei cresc sim┼úindu-se lipsi┼úi de importan┼ú─â. Dac─â li se spune c─â sunt "r─âi" ┼či "obraznici" ei absorb acest mesaj ┼či cresc cu aceast─â credin┼ú─â, ducând-o pân─â la maturitate.

Umilirea îi face pe oameni s─â se simt─â mic┼čora┼úi. Aceasta este frica de a fi expus privirilor ┼či duce la retrageri din rela┼úii. Umilirea creeaz─â un sentiment de incapacitate de a ac┼úiona, de a se exprima pe sine: vrem s─â dans─âm dar suntem opri┼úi de amintirea momentelor în care ni s-a spus s─â nu mai fim a┼ča de "puerili". C─âut─âm pl─âcerea, dar suntem inhiba┼úi de voci interioare care ne spun c─â suntem "indulgen┼úi" sau "lene┼či". Încerc─âm s─â excel─âm dar suntem re┼úinu┼úi de b─ânuiala c─â nu suntem îndeajuns de buni. Ru┼činea ia forma vocilor interioare care le imit─â pe cele care ne-au spus în trecut "nu fi prostu┼ú" sau " nu fi prost".

Ru┼činea restric┼úioneaz─â exprimarea sinelui unui copil: odat─â ce a sim┼úit în┼úep─âtura judec─â┼úii negative a unui adult, copilul umilit se autocenzureaz─â pentru a sc─âpa de eticheta de "obraznic" sau "r─âu". Ru┼činea zdrobe┼čte exuberan┼úa natural─â a copiilor, curiozitatea lor ┼či dorin┼úa lor de a face lucruri singuri.

Thomas Scheff, sociolog la Universitatea din California, a afirmat c─â ru┼činea inhib─â expresia tuturor emo┼úiilor - excep┼úie f─âcând mânia. Oamenii care se simt ru┼čina┼úi tind spre doi poli ai expresiei: mu┼úenie ┼či paralizie emo┼úional─â sau crize de ostilitate ┼či furie. Unii oscileaz─â între cele dou─â extreme.

Majoritatea emo┼úiilor au o expresie fizic─â care le permite s─â se risipeasc─â, cum e cazul plânsului pentru triste┼úe ┼či ┼úipatul la mânie. Spre deosebire de acestea, ru┼činea nu are o asemenea expresie fizic─â si exact din acest motiv are efecte pe termen lung.

Cercet─âri recente afirm─â c─â ru┼činea îi face pe oameni s─â se retrag─â din rela┼úii ┼či s─â devin─â izola┼úi. Mai mult, cei în asemenea situa┼úii tind s─â se simt─â umili┼úi sau dezaproba┼úi de ceilal┼úi, sentimente care pot duce la ostilitate, chiar furie. Numeroase studii leag─â ru┼činea de dorin┼úa de a-i pedepsi pe ceilal┼úi. Atunci când sunt furio┼či , indivizii ru┼čina┼úi tind s─â fie dusm─âno┼či, agresivi sau auto-distructivi. Psihiatrul Peter Loader afirm─â c─â oamenii acoper─â sau compenseaz─â sentimentele profunde de ru┼čine cu atitudini de dispre┼ú, superioritate, domina┼úie sau intimidare, autocritic─â sau perfec┼úionism obsesiv.

Ru┼činea sever─â ┼či bolile mintale

Atunci când fenomenul de ru┼činare a fost extrem de grav, el poate contribui la dezvoltarea unor boli mintale. Aceast─â leg─âtur─â a fost subestimat─â pân─â nu demult. Cercet─âtorii g─âsesc din ce în ce mai multe leg─âturi între sentimentele de ru┼čine inculcate din copil─ârie ┼či st─âri psihice cum ar fi depresia, anxietatea, tulbur─ârile de personalitate ┼či tulbur─ârile obsesiv-compulsive. În cartea sa, "Psihologia ru┼činii", Gershen Kaufman merge mai departe ┼či afirm─â existen┼úa unei conexiuni între ru┼čine ┼či tulbur─ârile de dependen┼ú─â, tulbur─ârile de alimenta┼úie, fobiile ┼či disfunc┼úiile sexuale.

Ru┼činea nu ne înva┼ú─â despre rela┼úii sau empatie

În timp ce ru┼činea are puterea de a controla comportamentul, nu are ┼či puterea de a ne înv─â┼úa s─â fim empatici. Atunci când, în mod repetat, etichet─âm un copil drept "obraznic", îl condi┼úion─âm s─â se concentreze interior ┼či s─â devin preocupat de el însu┼či ┼či de e┼čecul lui de a-i mul┼úumi pe ceilal┼úi. Astfel, copiii înva┼ú─â s─â se autoeticheteze, dar nu înva┼ú─â nimic despre rela┼úionarea cu ceilal┼úi sau despre în┼úelegerea ┼či considera┼úia fa┼ú─â de sentimentele celorlal┼úi.

Pentru a dezvolta empatia, este nevoie s─â ar─âtam copiilor cum simt ceilal┼úi. Etichetând un copil drept "obraznic", de exemplu, nu-i comunic─âm copilului nimic despre sentimentele noastre referitoare la acel comportament. Copiii nu pot înv─â┼úa s─â se le pese de sentimentele celorlal┼úi, nici nu pot în┼úelege impactul comportamentului lor asupra celorlal┼úi în timp ce gândesc "E ceva în neregul─â cu mine". De fapt, psihoterapeu┼úii ┼či cercet─âtorii sunt de acord cu faptul c─â indivizii care sunt predispu┼či spre ru┼čine au o capacitate mai sc─âzuta de a empatiza cu ceilal┼úi ┼či sunt oarecum egocentri┼čti.

Singura baz─â real─â a moralit─â┼úii este un adânc sentiment de empatie fa┼ú─â de sentimentele celorlal┼úi oameni. Dar empatia nu este for┼úa din spatele comportamentului "civilizat" al fetelor sau b─âie┼úilor "cumin┼úi".

Mitul moralităţii

Suntem naivi dac─â ajungem s─â confund─âm supunerea bazat─â pe ru┼čine cu un comportament motivat moral. În cel mai bun caz, ru┼činarea repetat─â conduce la un conformism superficial, întemeiat pe evitarea dezaprob─ârii ┼či c─âutarea recompenselor. Copilul înva┼ú─â s─â evite pedeapsa devenind supus ┼či docil. ┼×arada "bunelor maniere" nu este înr─âd─âcinat─â neaparat în respect interpersonal autentic.

Ce ar trebui s─â consider─âm ru┼činos?

Ru┼činea variaz─â în func┼úie de cultur─â ┼či familie: ce e considerat ru┼činos într-un loc poate fi permis, obi┼čnuit sau chiar dezirabil în altul. Sintagma "comportament necuviincios" este de obicei arbitrar─â ┼či subiectiv─â: variaz─â semnificativ de la familie la familie.

Într-o familie nuditatea este acceptabil─â, în alta, de neconceput. Un copil g─âl─âgios, zgomotos este binevenit într-o familie, în alta poate suscita priviri încruntate. În timp ce o familie se poate bucura de o conversa┼úie în care to┼úi vorbesc deodat─â la cin─â, alt─â familie poate privi acest lucru ca pe o lips─â de polite┼úe. Asemenea exemple ne ajut─â s─â realiz─âm c─â modul nostru de a privi lucrurile nu e singurul: c─â modalitatea noastr─â de a decide dac─â un comportament este ru┼činos poate fi arbitrar─â ┼či variabil─â.

Istoria ru┼čin─ârii

Copiii au fost f─âcu┼úi de ru┼čine timp de sute de ani. Istoric vorbind, ei au fost privi┼úi ca fiind în mod firesc antisociali ┼či comportamentul lor a fost privit prin intermediul acestui crez. Un scriitor al secolului 17, Richard Allestree, scria: "Nou-n─âscutul este plin de petele ┼či poluarea p─âcatului pe care-l mo┼čtene┼čte de la înainta┼čii no┼čtri prin carnea noastr─â…". În Evul Mediu, ritualul botezului includea exorcizarea diavolului din copil. Copiii care solicitau aten┼úia p─ârin┼úilor prea mult erau considera┼úi a fi poseda┼úi de demoni. Unii p─ârin┼úi ai bisericii chiar au declarat c─â un copil p─âc─âtuie┼čte dac─â plânge prea mult. De asemenea, învinuirea copilului pentru numeroasele provoc─âri ┼či dificult─â┼úi cu care se confruntau p─ârin┼úii era un obicei str─âvechi.

Acest mod de a privi copiii a p─âtruns ┼či în epoca modern─â, de┼či nu în forme la fel de extreme. De exemplu, un copil care traverseaz─â "o criza" este v─âzut ca fiind "r─âsf─â┼úat", încercând în mod deliberat s─â se opun─â p─ârin┼úilor s─âi. Un copil care plânge risc─â sa fie descris drept "un mic terorist" sau "plâng─âcios" care "doar încearc─â s─â atrag─â aten┼úia".

A fi p─ârinte poate fi frustrant câteodat─â dar presupunerea automat─â conform c─âreia copilul î┼či propune s─â ne supere este nefondat─â, la fel ca ┼či atribuirea unei inten┼úii mali┼úioase copilului. Aceast─â r─âutate imaginat─â este de obicei sursa impulsului de a face copilul de ru┼čine.

O schimbare în atitudine: respectarea copilului

Stabilirea de limite ferme în rela┼úia cu copiii este cât se poate de posibil─â ┼či asta f─âr─â a face uz de ru┼čine. Dar acest lucru cere o schimbare fundamental─â în atitudine, care trebuie s─â înceap─â cu re-evaluarea motiva┼úiei care st─â la baza comportamentului copilului nostru.

Copiii au o dorin┼ú─â natural─â de a-┼či dezvolta o con┼čtiin┼ú─â social─â. Atunci când sunt trata┼úi cu acela┼či respect ca ┼či adultii ┼či au contact cu adul┼úi care se respect─â unii pe al┼úii, copiii î┼či vor dezvolta în mod firesc capacitatea de a se comporta empatic, respectuos ┼či atent .

"Conduit─â necuviincioas─â"? Sau etap─â în dezvoltare?

Câteodat─â ceea ce calific─âm drept "conduit─â necuviincioas─â" este pur ┼či simplu încercarea copilului de a-┼či îndeplini o nevoie în cel mai bun mod pe care-l cunoa┼čte, sau încercarea de a st─âpâni o nou─â deprindere. Cu cât p─ârin┼úii accept─â acest lucru mai usor, cu atât mai mic─â este tenta┼úia de a folosi ru┼činea pentru a-i face s─â creasc─â mai repede. De exemplu, este normal pentru copiii mici s─â fie egoi┼čti, posesivi, exuberan┼úi ┼či curio┼či.Nu este neobi┼čnuit pentru un copil de doi ani s─â nu fie capabil s─â a┼čtepte ceea ce î┼či dore┼čte deoarece nu în┼úelege timpul în maniera adul┼úilor. Este obi┼čnuit ca un copil de trei ani s─â fie câteodat─â sfid─âtor sau ostil. Dac─â recurgem la ru┼čine în loc s─â educ─âm, întrerupem un proces valoros ┼či propria noastr─â oportunitate de a înv─â┼úa despre nevoile copilului se pierde.

O feti┼ú─â de trei ani care î┼či sfideaz─â mama refuzând s─â î┼či strâng─â juc─âriile - dup─â ce i s-a cerut în mod repetat - se poate afla într-un proces de f─âurire a unei identit─â┼úi separate, distincte. Acest proces include afirmarea asertivit─â┼úii ┼či capacitatea de a gestiona un conflict deschis. Copiii mici pot fi exasperan┼úi, dar putem pune semnul egal între acest lucru ┼či "obr─âznicie"?

Sunt necesare ┼či limitele, dar dac─â copiiilor li se repro┼čeaz─â încerc─ârile uneori stângace de a-┼či câ┼čtiga autonomia, nu li se permite s─â fac─â un pas vital c─âtre maturitate ┼či încredere. În perioada superficial numit─â "the terrible twos", ┼či în urm─âtorii doi ani, copiii înva┼ú─â cum s─â-┼či stabileasc─â propriile limite. Ei înva┼ú─â s─â-┼či afirme individualitatea lor distinct─â, voin┼úa lor. Aceast─â perioad─â este critic─â pentru vor înv─â┼úa cum s─â-┼či apere p─ârerile, s─â se simt─â îndeajuns de puternici pentru a se afirma ┼či s─â reziste puternicei presiunii exercitate de anturaj mai târziu în via┼ú─â. Dac─â vom continua s─â le zdrobim sfidarea ┼či vom folosi ru┼činea pentru a-i face obedien┼úi, îi înv─â┼ú─âm c─â stabilirea propriilor limite nu este un lucru bun.
Chiar ┼či bebelu┼čii sunt considera┼úi uneori "obraznici", pentru c─â nu adorm când li se spune. Cum ar putea un bebelu┼č de 5 luni , de exemplu, s─â fie "obraznic" pentru c─â nu adoarme? De┼či poate fi dificil pentru p─ârin┼úi ca bebelu┼čul s─â se confrunte cu un somn agitat, este un nonsens s─â prive┼čti bebelu┼čul ca "neascult─âtor" ┼či s─â-l învinov─â┼úe┼čti pentru asta.

S─â lu─âm exemplul unui copila┼č de opt luni care se târ─â┼čte spre un obiect care emite lumini sclipitoare ┼či sunete interesante. Se târ─â┼čte c─âtre el ┼či începe s─â exploreze. El nu ┼čtie c─â obiectul respectiv este casetofonul nepre┼úuit al tat─âlui s─âu. Deodat─â se treze┼čte plesnit peste mâini de c─âtre mam─â, care-i spune s─â nu mai fie obraznic. Începe s─â plâng─â. La opt luni, un copil este incapabil s─â fac─â diferen┼úa între o juc─ârie ┼či proprietatea valoroas─â a altcuiva ┼či este incapabil de autocontrol chiar dac─â ar putea face aceast─â diferen┼ú─â. Curiozitatea continu─â a copiilor - o ┼úint─â frecvent─â a ru┼činii - este tr─âs─âtura care-i conduce s─â înve┼úe despre lume. Atunci când explorarea unui copil este încurajat─â într-o manier─â sigur─â, preferabil─â pedepsei, încrederea lor în sine cre┼čte. Din p─âcate, ne referim mult prea des cu termenul "obraznic" la un comportament care este absolut normal pentru o etap─â, pur ┼či simplu pentru c─â amenin┼ú─â nevoia noastr─â de ordine sau ne creeaz─â o povar─â.

O mam─â nervoas─â ┼či fiica ei mâhnit─â în vârst─â de 4 ani ies dintr-un magazin.Fata suspin─â în timp ce este legat─â brutal în carucior. "Înceteaz─â, plâng─âcioaso!" ┼úip─â mama, agitând un deget acuzator în fa┼úa feti┼úei. Copiii sunt uneori mustra┼úi pentru simplul fapt c─â plâng. Mul┼úi oameni cred c─â un copil care plânge este obraznic. Expresiile puternice ale emo┼úiilor, cum ar fi mânia ┼či triste┼úea, sunt modalit─â┼úile naturale de a-┼či regulariza sistemul nervos, simultan comunicându-┼či nevoile. Copiii plâng atunci când sufer─â ┼či au dreptul s─â-┼či exprime aceast─â suferin┼ú─â. De┼či uneori este greu s─â ascul┼úi un copil plângând, trebuie re┼úinut c─â este o reac┼úie s─ân─âtoas─â, normal─â, care merit─â aten┼úie. Este tragic s─â vezi cât de des li se repro┼čeaz─â copiilor plânsul.

Iat─â un alt exemplu de consecin┼úe care apar atunci când nu suntem con┼čtien┼úi de etapele dezvolt─ârii. Pân─â acum, copiii mici începeau antrenamentul la toalet─â mult prea devreme, înainte de a fi organic capabili de control voluntar al sfincterelor. Mul┼úi au v─âzut acest lucru ca pe o b─ât─âlie ┼či copiii erau pedepsi┼úi în mod obi┼čnuit pentru ceea ce era o incapacitate normal─â. Ceea ce înainte era o lupt─â atât pentru p─ârin┼úi cât ┼či pentru copii a suferit o ameliorare considerabil─â datorit─â informa┼úiilor mai precise despre dezvoltarea infantil─â. Folosirea ru┼činii apare atunci când încerc─âm s─â încuraj─âm sau s─â for┼ú─âm un comportament mult prea devreme din punctul de vedere al dezvolt─ârii.

În ultimele decenii am avansat mult în ceea ce prive┼čte în┼úelegerea dezvolt─ârii copilului ┼či în consecin┼ú─â s-a progresat mult în îngrjirea acestuia. C─âr┼úi u┼čor de citit despre dezvoltarea copilului umplu rafturile libr─âriilor, cu autori ca Penelope Leach, Katie Allison Granju, Pinky McKay ┼či Jan Hunt, iar acestea îi pot ajuta pe p─ârin┼úi s─â i┼či construiasc─â ni┼čte a┼čtept─âri rezonabile ┼či realiste de la copiii lor. Copiii, dar ┼či p─ârin┼úii sunt mai ferici┼úi atunci când p─ârin┼úii au a┼čtept─âri rezonabile, conforme cu vârsta copiilor.

În┼úelegere în loc de ru┼čine

Este posibil s─â în┼úelegem ce îi motiveaz─â pe copii atunci când sunt "obraznici" ┼či s─â nu invoc─âm ru┼činea? Oare la ce reac┼úioneaz─â copilul prin acest comportament "r─âu"?

Când nu încerc─âm s─â în┼úelegem comportamentele "rele" ale unui copil, risc─âm s─â-i neglij─âm nevoile. De exemplu, câteodat─â copiii au în mod repetat comportamente agresive - cu mult peste ceea ce se poate a┼čtepta la vârsta lor. Acest lucru se poate datora unui conflict de acas─â, intimid─ârii de la ┼čcoal─â sau competi┼úiei cu un frate sau o sor─â. Deseori, ceea ce noi etichet─âm drept comportament "r─âu" este un semn c─â acel copil sufer─â. Cercetarile au ar─âtat în mod repetat c─â diferitele tipare ale comportamentelor antisociale, cum ar fi ostilitatea ┼či intimidarea sunt reac┼úii ale copiilor la sentimentul de victimizare. Copiii î┼či exprim─â prin gesturi agresive suferin┼úele atunci când nu au g─âsit un mod securizant s─â arate c─â au fost r─âni┼úi.

În mod ironic, ru┼činea îns─â┼či poate fi cauza care st─â la baza comportamentului dificil. Deoarece ru┼činea este o judecat─â care vine de la cineva cu mai mult─â putere decât copilul, aceast─â situa┼úie îl face pe copil s─â se simt─â mic ┼či lipsit de putere. Uneori copiii inverseaz─â rolurile, g─âsind o alt─â persoan─â pe care s─â o intimideze - de obicei cineva mai mic sau mai vulnerabil decât ei în┼či┼či. Copiii sunt foarte sensibili la "vibra┼úiile" mediului lor; ei preiau tensiunile dintre p─ârin┼úi sau al┼úi membri ai familiei. Câteodat─â comportamentul "obraznic" poate reprezenta reac┼úia copilului la aceast─â tensiune.

Copiii sunt mai pu┼úin înclina┼úi s─â se exprime gestic dac─â primesc aten┼úie suficient─â, când foamea lor pentru joc, descoperire ┼či contact uman pl─âcut este satisf─âcut─â. Comportamentul provocator poate indica plictiseala sau poate nevoia unei alte "doze" de asociere fericit─â cu cineva care nu simte nervozitate, cineva care are timp ┼či energie de oferit.

În final, copiii pot fi ┼úâfno┼či sau "dificili" pur ┼či simplu din cauza oboselii. În acest caz, ceea ce este numit comportament "r─âu" ar putea fi modalitatea copilului de a spune "Sunt foarte obosit ┼či nu mai pot face fa┼ú─â". Ce e destul de curios este c─â atunci când noi ca p─ârin┼úi reac┼úion─âm cu atacuri verbale, comunic─âm acela┼či lucru. Oare ┼úipând la copii c─â sunt "obraznici" sau "teribili" (sau mai r─âu) nu indic─â un fel de criz─â a adultului, o modalitate a adultului disfunc┼úional de a face fa┼ú─â frustr─ârii?

Trebuie s─â re┼úinem c─â unele cauze ale comportamentului "necuviincios" sunt mult mai pu┼úin evidente. De exemplu, copiii au nevoie s─â ne simt─â puternici - nu se simt bine cu sl─âbiciunea din limitele noastre personale. Ei au nevoie s─â fie expu┼či adev─âratelor noastre sentimente ┼či ne simt când ne ascundem sau ne prefacem. Ei au nevoie de validarea sentimentelor ┼či opiniilor lor ┼či sunt extrem de sensibili la slaba empatie. Frecvent, ei reac┼úioneaz─â la aceste situa┼úii devenind provocatori. Uneori îi învinov─â┼úim ┼či îi facem de ru┼čine pe copii pentru comportamentul lor sup─âr─âtor deoarece cauzele sunt dificil de observat.

Cultivarea empatiei prin amintire

P─ârin┼úii î┼či trateaz─â deseori copiii în acela┼či mod în care au fost ┼či ei trata┼úi. Este un lucru recunoscut c─â violen┼úa se poate transmite din genera┼úie în genera┼úie. Mul┼úi p─ârin┼úi realizeaz─â c─â perpetueaz─â un ciclu în care ei î┼či fac copiii de ru┼čine în acela┼či fel în care ei au fost f─âcu┼úi de ru┼čine de c─âtre p─ârin┼úii lor. Aceia care au uitat durerea ┼či umilin┼úa de a fi fost f─âcu┼úi de ru┼čine risc─â s─â fie insensibili la ru┼činea pe care o aplic─â propriilor copii. Schimbarea necesit─â adâncirea empatiei c─âtre copil ┼či aceasta vine prin amintirea propriei copil─ârii. În┼úelegerea care vine privind lumea prin ochii copilului poate ajuta adul┼úii s─â influen┼úeze copiii f─âr─â a folosi ru┼činea.

Managementul emoţiilor

În calitate de p─ârin┼úi, nu este neobi┼čnuit s─â ne afl─âm luptându-ne, epuiza┼úi, aproape de un colaps emo┼úional. Când nu g─âsim modalit─â┼úi s─ân─âtoase de a ne desc─ârca aceast─â frustrare, risc─âm s─â ne r─âzbun─âm pe proprii no┼čtri copii. De┼či iritarea apare în mod normal când e┼čti p─ârinte, acest lucru nu se întâmpl─â deoarece copiii sunt prea "solicitan┼úi". Copiii sunt copii ┼či faptul c─â educarea copiilor poate fi dificil─â nu este vina lor. Exist─â multe feluri în care s─â ne redirec┼úion─âm mânia în exces, cum ar fi t─âierea lemnelor, o plimbare, sau pur ┼či simplu o discu┼úie cu prietenii.

Capacitatea tuturor de a fi r─âbdatori într-un mod iubitor e limitat─â, este omenesc s─â fie a┼ča. Când p─ârin┼úii simt o încordare nervoas─â excesiv─â, acest lucru se datoreaz─â în mare parte adeziunii noastre la mitul conform c─âruia e nevoie doar de doi adul┼úi pentru a cre┼čte un copil. Societatea noastr─â a subestimat energia necesar─â pentru a r─âspunde cu adev─ârat nevoilor copiilor. Putem evita ru┼činea prin împ─ârt─â┼čirea poverii - cerând ┼či acceptând ajutor din partea prietenilor apropia┼úi ┼či din partea comunit─â┼úii. Când ne auzim folosind ru┼činea împotriva copiilor no┼čtri am putea s─â privim acest lucru ca pe un semn c─â avem nevoie de pu┼úin ajutor.

Ce facem acum? O nou─â paradigm─â pentru stabilirea limitelor

O stabilire respectuoas─â a limitelor implic─â o declara┼úie puternic─â despre tine, opus─â declara┼úiei negative despre copil. În acest fel, copiii î┼či dezvolt─â gradual o bun─â abilitate de a auzi ┼či a în┼úelege sentimentele celorlal┼úi. Expresia deschis─â a emo┼úiilor este benefic─â pentru copii, chiar dac─â v─âd c─â p─ârin┼úii sunt furio┼či sau sup─âra┼úi. Este bine s─â fi┼úi sup─âra┼úi pe copiii vo┼čtri, s─â le comunica┼úi c─â ceva ce au f─âcut v-a deranjat (atât timp cât nu-i ┼čoca┼úi sau teroriza┼úi). Copiii înva┼ú─â cel mai bine atunci când v─âd impactul comportamentului lor asupra sentimentelor celorlal┼úi. În cele din urm─â, acest lucru îi ajut─â pe copii s─â asculte ┼či s─â v─â respecte sentimentele dac─â dreptul lor de a-┼či exprima sentimentele este respectat în mod egal.

Redirecţionarea impulsurilor copilului

Din când în când suntem obliga┼úi s─â intervenim în activitatea copilului nostru, atunci când ne temem c─â o persoan─â sau un obiect pre┼úios ar avea de suferit. Folosirea ru┼činii poate fi evitat─â dac─â, în loc s─â pedepsim sau s─â oprim copilul din activitatea respectiv─â, vom oferi o alt─â activitate, mai sigur─â. Agresiunea ocazional─â face parte dintr-o dezvoltare normal─â, echilibrat─â ┼či s─ân─âtoas─â. Copiii sunt deseori f─âcu┼úi de ru┼čine ┼či pedepsi┼úi pentru acest comportament când ar putea fi îndruma┼úi spre modalit─â┼úi de a-┼či canaliza în siguran┼ú─â agresivitatea natural─â . Uneori este important s─â re-evalu─âm chiar necesitatea pedepsei. Criteriul ar putea fi în func┼úie de comportament, dac─â acesta face pe cineva s─â sufere sau dac─â un risc concret apare ca rezultat al acestui comportament.

Figura model

Modelul este cea mai puternic─â unealt─â de înv─â┼úare. Copiii nu fac ce spunem noi, ci ceea ce facem noi. Tipul de respect pe care-l arat─â celorlal┼úi ┼či lor în┼či┼či este o reflec┼úie a tipului de respect care li s-a ar─âtat - ┼či a respectului observat de ei între persoanele importante din via┼úa lor. Oferim noi un model comportamental pe care l-am vrea adoptat de copiii no┼čtri?

Concluzie

Mul┼úi oameni înc─â sunt convin┼či c─â pedeapsa corporal─â sau ru┼činea reprezint─â singurul antidot pentru a preveni comportamentele antisociale ale copiilor. Sugestia de a renun┼úa la aceste metode este în┼úeleas─â gre┼čit de unii oameni drept încerc─âri de a r─âpi puterea p─ârin┼úilor, de a-i transforma în incapabili ro┼či de vin─â, ineficien┼úi ┼či permisivi. Nici gând de a┼ča ceva. Cele mai eficiente ┼či mai s─ân─âtoase limite pot fi stabilite f─âr─â a se recurge la violen┼ú─â sau ru┼čine. A fi ferm în rela┼úia cu copiii nu înseamn─â a fi aspru sau umilitor.

Exist─â alternative la ru┼čine care nu numai ca sunt mai s─ânatoase, dar sunt ┼či mai eficiente. Copiii care înva┼ú─â limitele de la p─ârin┼úi care sunt capabili s─â-┼či exprime sentimentele ┼či nevoile cu încredere, într-un mod respectuos, cresc cu o con┼čtiin┼ú─â de sine puternic─â, con┼čtien┼úi de propria valoare, liberi de efectele toxice ale ru┼činii.

Robin Grille este psiholog in Sydney, Australia. Este autorul cartilor "Parenting for a Peaceful World" si "Heart to Heart Parenting". Ii puteti citi lucrarile pe adresa www.our-emotional-health.com

Textul în original

Comentarii/discuţii pe marginea articolului


┬ę attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  115 afisari ├«n luna aceasta
  163 afisari ├«n luna trecuta
  16371 afisari din 17.01.2008.