Suficientă dragoste pentru doi

Autoare: Pam Leo

Tradus de Anamaria Costache

"Åžtim că ne-am iubit aÅŸa cum trebuie copiii atunci când fiecare dintre ei simte că este cel pe care l-am iubit cel mai mult." - Autor necunoscut

Indiferent că doar vă gândiÅ£i la a avea un al doilea copil, îi aÅŸteptaÅ£i naÅŸterea sau tocmai s-a născut, probabil că v-aÅ£i făcut griji cu privire la capacitatea dumneavoastră de a răspunde nevoilor a doi copii. Când ascult discuÅ£iile părinÅ£ilor referitoare la venirea pe lume a celui de-al doilea copil, întotdeauna aceÅŸtia povestesc cât de mare este provocarea de a răspunde nevoilor fiecăruia, acum când sunt doi copii. Chiar ÅŸi părinÅ£ii care au acum trei sau mai mulÅ£i copii afirmă că schimbarea majoră a avut loc o dată cu trecerea de la un singur copil la doi.

MulÅ£i părinÅ£i spun că-ÅŸi amintesc cum îÅŸi făceau griji întrebându-se dacă vor putea vreodată să-ÅŸi iubească al doilea copil la fel de mult cum l-au iubit pe primul. Apoi, la naÅŸterea celui de-al doilea copil, ÅŸi-au iubit bebeluÅŸul atât de mult încât s-au îngrijorat că-ÅŸi trădează primul născut. DeÅŸi au înÅ£eles curând că au suficientă dragoste pentru amândoi, au înÅ£eles ÅŸi că atunci când raportul de doi la unu în relaÅ£ia părinte/copil devine un raport de doi la doi, există mai puÅ£in timp pentru fiecare. Să răspunzi ÅŸi nevoilor unui nou-născut ÅŸi nevoilor unui copilaÅŸ este o provocare, indiferent cât de mult îi iubeÅŸti.

În vreme ce majoritatea părinÅ£ilor se simt mai pregătiÅ£i să-ÅŸi îngrijească cel de-al doilea copil, să satisfacă nevoile a doi copii e o experienţă nouă. Acele prime zile ÅŸi săptămâni în care trebuie să îngrijeÅŸti doi copii pot fi copleÅŸitoare. "Dormi atunci când doarme copilul " funcÅ£ionează când ai un copil, dar când sunt doi, mama are un alt copil de îngrijit atunci când cel mic doarme. Totul e diferit atunci când sunt doi. DeÅŸi afli repede că e prea stresant să încerci să-l hrăneÅŸti pe cel mic, să pregăteÅŸti cina ÅžI să faci construcÅ£ii Lego, toate deodata, îÅ£i ia ceva vreme să-Å£i dai seama cum ÅŸi când să faci toate lucrurile care trebuie făcute. MulÅ£i tătici spun că o dată cu naÅŸterea celui de-al doilea copil au devenit mult mai implicaÅ£i în îngrijirea copiilor, gătit ÅŸi curăţenie.

Cea mai stresantă parte în ceea ce priveÅŸte îngrijirea a doi copii este atunci când doar un părinte e disponibil ÅŸi ambii copii au nevoie de el în acelaÅŸi timp. Când sunt de vârste apropiate e posibil ca amândoi să aibă nevoie de acelaÅŸi lucru în acelaÅŸi timp. Când există o diferenţă mare de vârstă, e posibil să aibă nevoie în acelaÅŸi timp de lucruri foarte diferite. Oricare dintre variantele referitoare la diferenÅ£a de vârstă are provocările ei.

Chiar dacă cel de-al doilea copil a fost planificat ÅŸi s-au făcut eforturi considerabile pentru a-l pregăti pe primul născut cu privire la un frăţior sau o surioară, acesta va simÅ£i că pierde ceva atunci când bebeluÅŸul intră în familie. Odată cu aparÅ£ia bebeluÅŸului, viaÅ£a se schimbă pentru totdeauna. Următorul citat reprezintă cea mai bună descriere pe care am auzit-o cu privire la ceea ce simte primul copil.

"ImaginaÅ£i-vă cum v-aÅ£i simÅ£i dacă soÅ£ul (sau soÅ£ia) dumneavoastră v-ar spune că i-a plăcut atât de mult să aibă o soÅ£ie (un soÅ£) încât urmează să-ÅŸi mai ia una (unul), iar dumneavoastră urmează sa-l împărÅ£iÅ£i cu aceasta (acesta)!” Doar pentru că părinÅ£ii sunt îndrăgostiÅ£i de noul bebeluÅŸ nu înseamnă să ne aÅŸteptăm ca ÅŸi copilul să simtă acelaÅŸi lucru imediat. Cu cât primul copil este mai mic atunci când apare bebeluÅŸul, cu atât mai mult timp îi va fi necesar pentru a stabili o legătură cu acest nou membru al familiei.

De obicei copiii cu vârste de până în trei ani întâmpină cele mai mari dificultăţi în a-ÅŸi împărÅ£i părinÅ£ii cu noul bebeluÅŸ. MulÅ£i copilaÅŸi le spun părinÅ£ilor că vor să-l trimită pe bebeluÅŸ înapoi. Copiii mai mici de trei ani sunt încă foarte centraÅ£i pe părinÅ£ii lor ÅŸi încă au nevoie de foarte multă atenÅ£ie. Când copiii de vârste foarte mici nu pot obÅ£ine ceea ce le trebuie, exact atunci când le trebuie, devin foarte frustraÅ£i ÅŸi unii îÅŸi pot exprima frustrarea încercând să rănească bebeluÅŸul. DeÅŸi părinÅ£ii trebuie să protejeze bebeluÅŸul ÅŸi să exprime clar că nu vor permite lovirea acestuia, ei trebuie de asemenea să recunoască acest comportament ca pe o expresie a nevoii copilului de a primi mai multă atenÅ£ie. Pedepsirea copilului sau „retragerea” iubirii ÅŸi atenÅ£iei nu vor duce decât la ÅŸi mai multe resentimente ale primului copil faţă de nou-născut. Este important să spunem copilului că înÅ£elegem cât de greu este să aÅŸtepte atunci când bebeluÅŸul solicită atenÅ£ie, iar apoi să-i oferim dragoste ÅŸi atenÅ£ie cât mai curând posibil.

Cel mai important lucru pe care îl pot face părinÅ£ii pentru a-ÅŸi uÅŸura viaÅ£a cu al doilea copil este să se asigure că nevoile primului sunt în continuare bine satisfăcute. Când copiii se simt iubiÅ£i ÅŸi nevoile lor sunt satisfăcute, nu au nici un motiv să poarte pică bebeluÅŸului sau să aibă comportamente care îi irită ÅŸi extenuează pe părinÅ£i. Provocarea este să se găsească modalităţi de a iubi ÅŸi îngriji bebeluÅŸii astfel încât părinÅ£ii să poată răspunde în continuare nevoilor celuilalt copil.

Purtarea copilului într-un sling este o modalitate minunată de a răspunde nevoilor bebeluÅŸului ÅŸi copilului mai mare deopotrivă. Când bebeluÅŸul e în sling, e satisfăcută nevoia acestuia de atingere ÅŸi miÅŸcare ÅŸi ai ambele mâini libere pentru a face mai multe împreună cu celălalt copil. Văzându-l pe cel mic cum e purtat e posibil ca această nevoie să apară ÅŸi la fratele (sora) de vârstă mică, mai ales dacă n-a fost purtat prea mult atunci când a fost bebeluÅŸ. MulÅ£i copii de vârstă mică cer să fie trataÅ£i ca niÅŸte bebeluÅŸi atunci când apare cel mic. Permisiunea ÅŸi satisfacerea acestor nevoi temporare îi ajută să depăşească momentul mult mai repede decât dacă li se explică faptul că sunt „prea mari” pentru a avea astfel de nevoi.

"Mini-întâlnirile" satisfac nevoia copilului mai mare de a i se acorda în mod exclusiv timp ÅŸi atenÅ£ie. Indiferent dacă cel mare are doi ani sau zece, există lucruri pe care le poÅ£i face cu un copil de vârsta respectivă ÅŸi care nu pot fi făcute cu un bebeluÅŸ. Întrucât bebeluÅŸii au nevoie să fie cu mamele lor majoritatea timpului, copilul cel mare merge de obicei cu celălalt părinte să facă „lucruri de copii mari”. DeÅŸi acesta e un lucru bun pentru interacÅ£iunea cu tatăl ÅŸi le întăreÅŸte relaÅ£ia, mama ÅŸi copilul cel mare au de asemenea nevoie de timp „în doi”. Majoritatea bebeluÅŸilor pot petrece o oră fără mama, iar pentru copilul cel mare acea oră specială petrecută cu ea ajută la păstrarea unei relaÅ£ii puternice.

Păstrarea unor relaÅ£ii strânse cu bunicii, mătuÅŸile, unchii ÅŸi prietenii buni ajută părinÅ£ii să răspundă nevoilor copiilor lor. PărinÅ£ii care trebuie să aibă singuri grijă de copiii lor au foarte puÅ£in timp pentru ei ÅŸi încă ÅŸi mai puÅ£in timp pentru ei ca ÅŸi cuplu. Ori de câte ori membrii familiei sunt disponibili ÅŸi doresc să petreacă timp cu copiii, părinÅ£ii au ocazia să-ÅŸi satisfacă propriile nevoi. Când nevoile părinÅ£ilor sunt satisfăcute, aceÅŸtia sunt mai capabili să răspundă nevoilor copiilor lor.

Angajarea unui "ajutor" este unul dintre cele mai bune lucruri pe care părinÅ£ii le pot face pentru ei înÅŸiÅŸi ÅŸi pentru copiii lor. Un „ajutor” este o persoană tânără, de obicei cu vârsta între zece ÅŸi paisprezece ani, pe care părintele o plăteÅŸte şă vină ÅŸi să se joace cu copiii în timp ce el pregăteÅŸte cina, face curăţenie, pregăteÅŸte un proiect sau petrece mai mult timp exclusiv cu unul dintre copii.

A avea un „ajutor” reprezintă o soluÅ£ie cu multiple avantaje. Tânărul angajat câstigă bani înainte de a avea vârsta necesară pentru a presta oficial servicii de baby-sitting. Copiii au ocazia de a sta cu cineva a cărui atenÅ£ie le este dedicată exclusiv. PărinÅ£ii au ocazia de a face lucruri pe care n-ar putea să le facă dacă ar fi singuri acasă cu copiii.

Cu cât părinÅ£ii dispun de mai multe resurse, cu atât reuÅŸesc să recunoască, să accepte ÅŸi să aprecieze mai bine temperamentul ÅŸi personalitatea unică a fiecărui copil. FraÅ£ii pot fi (ÅŸi adeseori sunt) foarte diferiÅ£i unul de celălalt. Doar pentru că au aceiaÅŸi părinÅ£i nu înseamnă că au nevoie de acelaÅŸi stil de îndrumare părintească (parenting). Cu cât recunoaÅŸtem că fiecare dintre ei are propriile nevoi ÅŸi binecuvântări, cu atât mai bine le putem satisface nevoile ÅŸi aprecia binecuvântările. Fiecare copil are nevoie de lucruri diferite de la noi. Fiecare copil are să ne înveÅ£e lucruri diferite. Cu cât petrecem mai mult timp alături de copiii noÅŸtri, cu atât îi cunoaÅŸtem mai bine. Cu cât îi cunoaÅŸtem mai bine, cu atât mai bine îi putem iubi.

Resurse:
• "From One Child to Two" de Judy Dunn
• "Welcoming Your Second Baby" de Vicki Lansky

Textul în original

Comentarii/discuţii pe marginea articolului


© attachmentparenting.ro



  3 vizitatori sunt online
  9 afisari în luna aceasta
  11 afisari în luna trecuta
  4064 afisari din 17.01.2008.