Coeficientul de inteligenţă (IQ) - doar o faţă a monedei - Cultivă inteligenţa emoţională a copilului tău - Partea a III-a

Autor: Robin Grille

Tradus de chani

Al patrulea rit de trecere: Dreptul la libertate

Ce se întâmpl─â: Tema acestui rit de trecere o reprezint─â dezvoltarea "voin┼úei libere". Între doi ┼či patru ani, copilul încearc─â s─â înve┼úe c─â poate fi separat de p─ârin┼úii s─âi ┼či diferit de ace┼čtia. El vrea s─â descopere c─â poate avea propria voin┼ú─â, propria minte, propriul trup, în timp ce p─âstreaz─â un sim┼ú al "bun─âst─ârii" interioare ┼či, cu toate acestea, s─â fie iubit de p─ârin┼úii s─âi.

Atunci când i se poart─â de grij─â în etapele timpurii ┼či mai dependente, copilul începe s─â exploreze lumea mai mult, aventurându-se mai departe ┼či lipsindu-se de siguran┼úa prezen┼úei parentale pentru mai mult timp. Ca o extensie a faptului c─â nevoile de dependen┼ú─â au fost împlinite, copilul începe s─â-┼či caute libertatea, în timp ce î┼či afirm─â propria identitate separat─â. Treptat, copilul înva┼ú─â limita potrivit─â ┼či sigur─â a autonomiei individuale ┼či libertatea lui de a sim┼úi ┼či a dori altceva decât mama. Eforturile de diferen┼úiere sunt serioase, de aceea copilul are nevoie de sus┼úinere sub forma permisiunii de a încerca, fiind totu┼či primit cu c─âldur─â atunci când alearg─â înapoi lâng─â p─ârin┼úi. P─ârin┼úii ac┼úioneaz─â ca o "temelie" sigur─â pentru copilul care exploreaz─â.

O afirmare viguroas─â a individualit─â┼úii ia multe forme la vârsta aceasta: fuge departe, ┼úip─â la p─ârin┼úi s─â plece. Copilul g─âse┼čte acum o imens─â pl─âcere în a spune "Nu!", ┼či va dori s─â guste puterea acestui cuvânt mereu ┼či mereu. Imensa frustrare provocat─â de lipsa de putere a copil─âriei este deturnat─â pentru moment de bucuria de a fi în opozi┼úie. Acest experiment serve┼čte func┼úiei critice de înt─ârire a propriilor limite ┼či a identit─â┼úii diferite, care acum sunt definite prin opozi┼úie. Etalarea nou descoperitei puteri poate fi delicioas─â; ocazional, copilul î┼či va sfida p─ârin┼úii doar pentru pl─âcerea de a sim┼úi propria individualitate ┼či "neasem─ânare".

Baza oric─ârei voin┼úe individuale vine din respectul ar─âtat, din anii timpurii, ritmului interior al copilului vizavi de func┼úiile vitale, precum hr─ânitul, dormitul, eliminarea. Dac─â aceste func┼úii nu sunt excesiv controlate, un sim┼ú puternic de autonomie va fi înr─âd─âcinat într-o încredere s─ân─âtoas─â în propriul trup ┼či în ritmurile biologice interioare. Din fericire, în ultimul timp, antrenamentul la toalet─â este din ce în ce mai pu┼úin un câmp de lupt─â, de când pediatrii ┼či psihologii au început s─â recomande o tranzi┼úie mai târzie ┼či mai regulat─â c─âtre oli┼ú─â.

Fericirea este acum descoperit─â în libertate, mai degrab─â decât în simbioz─â cu p─ârin┼úii. Copilul a devenit mai robust, atât timp cât nevoile emo┼úionale ┼či psihologice ale primelor etape au fost fundamental împlinite. Aceasta îndrept─â┼úe┼čte ┼či preg─âte┼čte copilul s─â se împotriveasc─â într-o oarecare m─âsur─â conflictului. Este de o importan┼ú─â covâr┼čitoare s─â i se acorde dreptul de a-┼či exprima dezam─âgirile f─âr─â a fi zdrobit pentru c─â o face. Cât─â vreme nu este pedepsit cu cruzime sau umilit, toleran┼úa lui fa┼ú─â de dezacord devine mai puternic─â ┼či flexibilitatea lui se maturizeaz─â.

Experien┼úa dezvolt─ârii optime: La aceast─â vârst─â, copilului trebuie s─â i se permit─â un ritm propriu al incursiunilor, înainte ┼či înapoi, în independen┼ú─â. El are nevoie s─â i se dea dreptul auto-regl─ârii ┼či astfel s─â-┼či g─âseasc─â propriile limite sigure oriunde sunt posibile. Provocarea pentru p─ârinte se învârte în jurul importan┼úei limitelor s─ân─âtoase ┼či sigure ┼či a introducerii respectului pentru al┼úii, f─âr─â vinov─â┼úie sau ru┼čine, pentru a nu zdrobi altfel spiritul copilului. Copilul ne cere s─â ne lu─âm r─âmas bun de la bebelu┼č ┼či s─â ur─âm bun venit copilului mic cu capacitatea de auto-reglare; el î┼či dore┼čte cu hot─ârâre s─â fac─â propriile gre┼čeli ┼či astfel s─â-┼či dezvolte priceperea.

Trebuie s─â în┼úelegem c─â, de┼či la vârsta aceasta copilul ne va sfida ┼či ni se va opune, are înc─â o profund─â nevoie de siguran┼ú─â ┼či sus┼úinere. Este important ca p─ârintele s─â nu se lase prins într-o lupt─â pentru putere, s─â nu contribuie la b─ât─âlia voin┼úelor care eviden┼úiaz─â "dreptatea" fa┼ú─â de "comportamentul nepotrivit". Copiii au fost prea mult condamna┼úi pentru emo┼úiile lor puternice manifestate la vârsta aceasta; au fost acuza┼úi de tot felul de metode obraznice de "atragere a aten┼úiei" - de parc─â nevoia lor pentru aten┼úie este o ofens─â! S-a scris mult despre cum s─â învingi copilul isteric, prea pu┼úin s-a spus în favoarea dreptului unui copil lipsit de putere de a-┼či exprima furia. Copiii mici nu au nevoie de "îmblânzire" a┼ča cum sus┼úinea Dr. Christopher Green (1986); ei au nevoie de empatia ┼či respectul nostru ┼či au nevoie s─â vad─â respectul pe care îl avem pentru noi în┼čine. În schimb am putea, ca p─ârin┼úi, s─â admir─âm uimitorul poten┼úial emo┼úional al copiilor no┼čtri, lucru care, pentru cei mai mul┼úi dintre noi, a fost îngropat. Atunci când copilul ne sfideaz─â, opune rezisten┼ú─â ┼či protesteaz─â, trebuie s─â i se ofere spa┼úiul pentru a se manifesta astfel. Încrederea lui în sine depinde de a i se permite aceast─â putere. El nu are nevoie ca p─ârintele s─â capituleze, ci are nevoie de pu┼úin─â empatie ┼či disponibilitate, pentru c─â tot ce spune este: "respect─â-mi libertatea de a alege".

Permisivitatea f─âr─â discern─âmânt nu este o alternativ─â; un comportament prin care î┼či face r─âu sie┼či sau p─ârintelui nu este bun pentru copil. Aceasta este vârsta când copiii încep s─â aib─â nevoie s─â te cunoasc─â prin limitele pe care le impui. Dac─â po┼úi impune limite puternice f─âr─â violen┼ú─â ┼či f─âr─â abuz, aceasta ofer─â un exemplu extraordinar ┼či îi ajut─â s─â simt─â t─âria ┼či prezen┼úa ta. F─âr─â limite interpersonale realiste nu le po┼úi p─ârea "real" copiilor ┼či ei se simt pierdu┼úi, confuzi ┼či uneori sup─âra┼úi. Te pot provoca, observându-┼úi rezisten┼úa. În aceast─â perioad─â abund─â ┼čansele ca ei s─â dobândeasc─â rela┼úii s─ân─âtoase, prin no┼úiunea de limite interpersonale.

Atribute ale dezvolt─ârii: Copilul înva┼ú─â acum mult despre pl─âcerea de a fi singur, de a hoin─âri ┼či explora lumea neînso┼úit. De asemenea, înva┼ú─â c─â diferen┼úele ┼či distan┼úele sunt esen┼úiale pentru rela┼úiile s─ân─âtoase. Înv─â┼úând s─â opun─â rezisten┼ú─â ┼či s─â supravie┼úuiasc─â dezacordurilor ┼či conflictelor, el înva┼ú─â c─â dragostea cuprinde ┼či include opozi┼úia. Copilul poate acum s─â înceap─â s─â-┼či articuleze frustr─ârile ┼či dezam─âgirile, func┼úie ce va fi vital─â pentru bun─âstarea lui în via┼ú─â. Acum sunt s─âdite semin┼úele capacit─â┼úii de "a-┼úi c─âuta fericirea"; de a se auto-disciplina ┼či de a hot─ârî cu privire la sine, de a localiza ┼či de a se încrede în "autoritatea-interioar─â". Tot în aceast─â perioad─â, copilul încearc─â s─â abandoneze, uneori for┼úat, identificarea cu atitudinea ┼či st─ârile emo┼úionale ale p─ârin┼úilor. Acest proces de separare este esen┼úial, pentru ca mai târziu în via┼ú─â el s─â nu se simt─â peste m─âsur─â de responsabil pentru al┼úii.

Sarcina copilului acum, este de a-┼či purta sentimentele interioare de pl─âcere, împlinire, satisfac┼úie, care înainte depindeau de mama, c─âtre o existen┼ú─â autonom─â, care presupune s─â înceap─â s─â înve┼úe s─â-┼či f─âureasc─â propria fericire.

Principala experien┼ú─â nefavorabil─â: Copiii pot fi cel mai tare r─âni┼úi în aceast─â perioad─â prin încerc─ârile noastre de a controla sim┼úul de sine foarte expansiv al copilului ┼či mi┼čc─ârile lui c─âtre libertate ┼či st─âpânire de sine. Când copilul începe s─â-┼či manifeste independen┼úa, nu este neobi┼čnuit sau nenatural ca p─ârin┼úii s─â se simt─â respin┼či ┼či de aceea s─â reac┼úioneze posesiv. Dragostea p─ârinteasc─â poate deveni sufocant─â în perioada aceasta dac─â suntem excesiv de protectori sau dac─â îi acoperim cu atât de multe reguli, "ar trebui" ┼či "nu-uri", încât impulsurile naturale de a explora sunt în─âbu┼čite ┼či inhibate. Este de preferat s─â creezi un mediu sigur ┼či s─â accep┼úi într-o anumit─â m─âsur─â haosul, mizeria, dezordinea ┼či lipsa de punctualitate. Exuberan┼úa ┼či libertatea copilului p─âlesc sub un regim parental de interven┼úii obsesive sau exagerate, o preocupare excesiv─â pentru cur─â┼úenie, ordine, proprietate, "bune" maniere sau ascultare.

Declan┼čarea vinov─â┼úiei este folosit─â ca o modalitate major─â de control. Aceast─â dinamic─â creeaz─â un copil care se constrânge pe sine într-un mod zdrobitor, pentru a nu-i "sup─âra pe mami ┼či pe tati". El face fa┼ú─â situa┼úiei prin a deveni "pl─âcut", un "b─âiat bun", o "fat─â bun─â", de┼či nutre┼čte resentimente.

Pe m─âsur─â ce limbajul copilului devine mai sofisticat, cuvintele sunt deseori folosite pentru a face copilul s─â se simt─â vinovat. Etichetele folosite pentru a-l certa pot determina o rezonan┼ú─â puternic─â în mintea impresionabil─â a copilului. Propria identitate se contureaz─â în jurul lucrurilor pe care le aude despre sine, de aceea cuvintele folosite împotriva lui au un impact profund asupra comportamentului s─âu ┼či a imaginii de sine. Cuvinte ca "r─âu", "obraznic", "gre┼čit", toate lovesc în centrul imaginii de sine. Dualitatea recompenselor ┼či pedepselor sau admonest─ârile de genul "b─âiat bun / fat─â bun─â" ┼či "b─âiat r─âu / fat─â rea", împart con┼čtiin┼úa lui ┼či îl reduc la a c─âuta aprobarea. Cu cât copilul se orienteaz─â spre a primi recompense ┼či a evita pedepsele sau ru┼činea, cu atât î┼či abandoneaz─â propriul sine. Spiritul lui este zdrobit, supravie┼úuie┼čte prin a deveni supus ┼či maleabil ┼či prin a prezenta în afar─â imaginea unui "copil bun" care ascunde sup─ârarea ┼či înc─âp─â┼úânarea lui.

Repetarea mecanic─â prematur─â a lui "te rog" ┼či "mul┼úumesc" reflect─â încerc─ârile copilului de a împlini a┼čtept─ârile adultului sau de a face "lucrul potrivit". De aceea "bunele maniere" rareori vor avea alt sens pentru copilul mic care se "poart─â frumos", decât acela de a satisface autoritatea. Când etichetele sociale sunt impuse la aceast─â vârst─â, vor reu┼či prea pu┼úin s─â întip─âreasc─â în copil adev─ârata empatie fa┼ú─â de nevoile celorlal┼úi.

Func┼úionarea emo┼úional─â ┼či convingerile fundamentale: Convingerile fundamentale care se nasc din experien┼úele pozitive, în aceast─â perioad─â, sunt: am dreptul s─â fiu liber, s─â fiu autonom, s─â iau propriile decizii. Am dreptul s─â fiu insistent, s─â fiu diferit, s─â m─â opun. Am dreptul s─â exprim cu putere cine sunt eu ┼či care sunt sentimentele mele. Am dreptul s─â fiu unic ┼či creativ. Am dreptul la spa┼úiu ┼či intimitate. Pot fi de acord cu mine chiar când al┼úii nu sunt.

Câteva dintre convingerile fundamentale care se nasc din experien┼úele negative, în aceast─â perioad─â, includ: depinde de mine s─â am grij─â de ceilal┼úi. Dac─â cei apropia┼úi mie m─â r─ânesc este vina mea. S─â fii liber înseamn─â s─â fii singur. S─â accep┼úi intimitatea înseamn─â s─â cazi în capcan─â. În adâncul sufletului, sunt reprobabil. Sunt în siguran┼ú─â dac─â respect convenien┼úele. Via┼úa este o lupt─â la care trebuie s─â trude┼čti. Dragostea înseamn─â datorie, obliga┼úie. Via┼úa este o serie de "ar trebui".

O ┼úint─â major─â a acestui rit de trecere este st─âpânirea deosebirilor, un ingredient esen┼úial pentru dezvoltarea unor rela┼úii mature. Dac─â nu include separarea ┼či distan┼úa, intimitatea poate fi resim┼úit─â ca o constrângere. Când continu─âm s─â fim responsabili în mod ne-necesar, sau împov─âra┼úi de sentimentele celorlal┼úi, înseamn─â c─â nu am acceptat deplin separarea noastr─â. În mod constant, afirmarea de sine sau a spune "nu" sunt urmate îndeaproape de sentimente de vinov─â┼úie sau ru┼čine. Acest rit de trecere îl g─âse┼čte pe copil f─âcând eforturi s─â înve┼úe s─â-┼či exprime cu putere sentimentele, s─â-┼či afirme diferen┼úele, s─â renun┼úe la a mai fi cârcota┼č.

Acum exist─â ┼čansa de a a┼čeza o baz─â s─ân─âtoas─â a libert─â┼úii de gândire, care se sprijin─â pe un r─âspuns lipsit de constrângere în fa┼úa autorit─â┼úii. O tendin┼ú─â sincer─â ┼či spontan─â de a fi atent fa┼ú─â de ceilal┼úi este în contrast ┼či nu ar trebui confundat─â cu a fi un "b─âiat bun" sau o "fat─â bun─â". Ace┼čtia din urm─â sunt de obicei alimenta┼úi de sentimente profunde de vinov─â┼úie ┼či ru┼čine, de teama de pedeaps─â ┼či de o dorin┼ú─â puternic─â de aprobare.

Poten┼úiale manifest─âri ulterioare ale traumelor: Mul┼úi dintre noi ne tr─âim via┼úa împov─âra┼úi de "ar trebui" ┼či "nu ar trebui", iar rela┼úiile noastre sunt limitate de un sentiment al datoriei ┼či obliga┼úiei. Pl─âcerea ┼či spontaneitatea ne ocolesc în timp ce ne lupt─âm cu demonii interiori ai vinov─â┼úiei ┼či ru┼činii. Gemem sub povara grea a responsabilit─â┼úii impuse de noi în┼čine. O preocupare excesiv─â de a face "ceea ce trebuie" ne reduce mobilitatea, creativitatea ┼či dispozi┼úia de a ne asuma riscuri. Un mediu sufocant, culpabilizator ┼či punitiv în timpul celui de-al patrulea rit de trecere ne poate l─âsa cu tendin┼úe c─âtre negativism, pesimism ┼či lipsa de încredere în sine. La munc─â, vom fi sârguincio┼či ┼či meticulo┼či, ferindu-ne de dezaprobarea celorlal┼úi. Când ne temem peste m─âsur─â de "autoritate" tr─âim defensiv, de parc─â ne-ar fi fric─â s─â nu "d─âm de necazuri". Suferim de hipersensibilitate fa┼ú─â de a┼čtept─ârile celorlal┼úi. Auto-ap─ârarea ia fie forma unei conform─âri excesive ┼či indiscutabile, fie a înc─âp─â┼úân─ârii. Când exuberan┼úa noastr─â a fost zdrobit─â, exuberan┼úa altora ne este inconfortabil─â. V─ât─âm─ârile din al patrulea rit de trecere sunt vizibile în "victima" care geme ┼či se plânge în loc s─â-┼či exprime sup─ârarea în mod direct, care î┼či men┼úine invidia ┼či este m─âcinat─â de resentimente ┼či r─âutate.

Al cincilea rit de trecere: Dreptul de a iubi

Ce se întâmpl─â: Între trei ┼či ┼čase ani, accentul dezvolt─ârii bio-psihologice se mut─â complet în jos, spre organele genitale, astfel încât copilul devine con┼čtient de înc─ârc─âtura sexual─â infantil─â prezent─â în corpul s─âu. Pân─â în acest moment, nervii terminali din organele genitale nu au oferit prea mult─â con┼čtien┼ú─â sau provocare. Pe m─âsur─â ce aceast─â func┼úie con┼čtient─â î┼či face apari┼úia, ea este experimentat─â de copil ca o parte integral─â a fiin┼úei sale; organele sale genitale, inima sa ┼či capul s─âu sunt una. Pentru copil, la vârsta aceasta exist─â o preocupare crescând─â de explorare a organelor sale genitale. El este încântat de sezatiile de pl─âcere profund─â descoperite ┼či de felul în care acestea pot radia în restul corpului.

Copiii sunt îndr─âgosti┼úi de p─ârin┼úii lor în aceast─â etap─â ┼či atunci când se întind s─â-i îmbr─â┼úi┼čeze pe cei dragi ai lor, ei aduc în îmbr─â┼úi┼čare energia lor sexual─â infantil─â. Contactul din dragoste cuprinde acum sinele fizic, întreg, conectat. Dorin┼úa sexual─â a copilului pentru p─ârinte nu trebuie s─â fie confundat─â cu sexualitatea adult─â sau cu rela┼úia sexual─â adult─â; ea este doar energia senzual─â a dragostei curgând prin întreg corpul copilului, pentru care afec┼úiunea a devenit ┼či fizic─â ┼či senzual─â. Devenind con┼čtient de diferen┼úa dintre sexe, el este cople┼čit de curiozitate fa┼ú─â de natura propriei sexualit─â┼úi ┼či fa┼ú─â de diferen┼úele dintre b─âie┼úi ┼či fete.

Experien┼úa dezvolt─ârii optime: În mod ideal, p─ârin┼úii nu sunt ru┼čina┼úi ┼či nu se tem de energia sexual─â a dragostei ┼či se bucur─â de o rela┼úie sexual─â adult─â împlinit─â ┼či activ─â. Aceste condi┼úii (destul de rare!) îi ajut─â pe p─ârin┼úi s─â r─âmân─â deschi┼či, nepericulo┼či ┼či iubitori în prezen┼úa sexualit─â┼úii vii a copiilor lor, f─âr─â a o cenzura sau a o refuza copilului. Mai mult, un p─ârinte cu o sexualitate s─ân─âtoas─â ┼či satisf─âc─âtoare nu va r─âspunde sexualit─â┼úii crescânde a copilului printr-o senzualitate cople┼čitoare ┼či nepotrivit─â. C─âldura oferit─â ┼či sus┼úinerea lipsit─â de interferen┼úe îi dau copilului atât libertatea de a dezvolta bazele pentru o identitate sexual─â adult─â lipsit─â de ru┼čine, vinov─â┼úie sau team─â, cât ┼či tendin┼úa de a respecta limitele sexuale proprii ┼či ale celorlal┼úi. Pe m─âsur─â ce descoperirea de sine dezl─ân┼úuie curiozitatea ┼či setea copilului de a în┼úelege, întreb─ârile sale vor avea nevoie de r─âspunsuri directe, simple ┼či sincere.

Copiii s─ân─âto┼či vor începe, la vârsta aceasta, s─â-┼či mângâie ┼či s─â-┼či stimuleze organele genitale ┼či uneori s─â le etaleze în mod inocent. Dac─â nu se intervine în nici un fel în masturbarea copilului, el înva┼ú─â într-un mod natural c─â este st─âpânul propriului corp ┼či astfel nu va dezvolta atitudini denaturate fa┼ú─â de sexualitate. În cele din urm─â, este dreptul copilului de a explora ┼či a celebra abunden┼úa pl─âcerii oferite atât de generos de corpul s─âu. Un copil este mai bine protejat de violare sau imixtiune dac─â el are încredere în capacitatea sa de auto-reglare ┼či în intimitatea sa. Îi este de folos s─â înve┼úe c─â are dreptul s─â a┼čtepte ┼či s─â revendice intimitatea: "corpul meu îmi apar┼úine ┼či eu hot─âr─âsc ce se întâmpl─â cu el!"

Atribute ale dezvolt─ârii: Etapa "genital─â" a dezvolt─ârii este precursoare pentru dragostea sexual─â adult─â; acum se pun bazele înv─â┼ú─ârii despre a iubi ┼či a fi iubit cu întreaga fiin┼ú─â, cu întregul trup. Copilul caut─â s─â deprind─â ┼či s─â dezvolte bazele psihologice pentru dragostea fizic─â nestânjenit─â de ru┼čine sau de atitudini lipsite de respect. Dac─â el în┼úelege bine func┼úia pl─âcerii din corpul s─âu, atunci va dezvolta o atitudine pozitiv─â ┼či echilibrat─â fa┼ú─â de pl─âcere în general.

Principala experien┼ú─â nefavorabil─â: Traumatizarea identit─â┼úii sexuale a copilului poate lua forma respingerii, condamn─ârii sau abuzului. Culpabilizarea sau r─âspunsurile moralizatoare la explorarea sexual─â crescând─â a copilului pot da na┼čtere unui temperament inhibat sau pot avea ca rezultat un comportament sexual rebel mai târziu în via┼ú─â. Copilul se ap─âr─â de judecata sau dezgustul p─ârin┼úilor printr-o atitudine rigid─â ┼či inflexibil─â care protejeaz─â inima sa de blocajul fa┼ú─â de sentimentele de îng─âduin┼ú─â ┼či tandre┼úe. Atât obiec┼úiile directe privind sexualitatea sa cât ┼či jena sau disconfortul ne-exprimate, sunt resim┼úite de copil ca respingeri zdrobitoare ale sinelui s─âu. Deoarece se teme de pedeaps─â sau de retragerea afec┼úiunii p─ârinte┼čti, copilul î┼či învinov─â┼úe┼čte sexualitatea ce se dezvolt─â ┼či reac┼úioneaz─â prin suprimarea sau îndep─ârtarea acestei p─âr┼úi a lui. Astfel începe separarea sexului de dragoste, a organelor genitale de inim─â. Nevoia de dragoste ┼či de pl─âcere este sublimat─â ┼či înlocuit─â de o nevoie de a avea, redirec┼úionându-┼či energiile, de acum înainte, c─âtre competi┼úie ┼či mari realiz─âri.

În extrema cealalt─â se afl─â copilul a c─ârui sexualitate a fost exploatat─â sau abuzat─â. Unii copii suport─â îmbr─â┼úi┼č─âri fizice sporite ┼či nepotrivite din partea adul┼úilor care, f─âr─â a realiza neap─ârat, recurg la ele pentru a satisface propriile nevoi fizice neîmplinite. Un procent alarmant de copii (studiile conservatoare vorbesc de 25%) sunt expu┼či unei forme f─â┼úi┼če de molestare sexual─â. Abuzul, prin oricare din aceste modalit─â┼úi, poate avea pentru copil o arie larg─â de efecte perturbatoare ┼či devastatoare pe termen lung.

Func┼úionarea emo┼úional─â ┼či convingerile fundamentale: Convingerile fundamentale c─âp─âtate în urma experien┼úelor pozitive din aceast─â perioad─â includ: Pot iubi cu întreaga mea fiin┼ú─â ┼či pot fi iubit pentru întreaga mea fiin┼ú─â. Via┼úa este f─âcut─â s─â fie pl─âcut─â. Munca poate fi pl─âcut─â, interesant─â ┼či satisf─âc─âtoare. O parcurgere s─ân─âtoas─â a acestei etape are ca rezultat o imagine de sine bazat─â pe propriul gen, întemeiat─â pe sexualitate. Sexul ┼či dragostea r─âmân unite, rela┼úia sexual─â însemnând unire din dragoste ┼či abandon. Convingerile pe care încerc─âm s─â le dezvolt─âm în aceast─â perioad─â includ: un echilibru între munc─â ┼či joac─â, sus┼úinut de o atitudine s─ân─âtoas─â fa┼ú─â de pl─âcere ┼či relaxare. Acceptarea e┼čecului cu gra┼úie. Acceptarea tandre┼úii ┼či dr─âg─âl─â┼čeniei. Flexibilitatea opiniilor, toleran┼úa, lipsa de rigiditate.

Unele dintre convingerile fundamentale care se nasc din experien┼úele negative includ: nu pot fi iubit, nu sunt destul de bun. Sunt p─âc─âtos. Dac─â îmi accept sexualitatea deplin, sunt murdar sau condamnabil ┼či voi fi respins. Sau: "meritul meu const─â în a satisface sexualitatea altora". "Sexul este doar pl─âcut, o desc─ârcare distractiv─â a energiei, ┼či este separat de dragoste". "Sexul înseamn─â a cuceri". "Sexul 'bun' înseamn─â performan┼ú─â, 'abilit─â┼úi', ┼či puncte marcate". Sexul "potrivit" este definit de reguli "morale" stricte; lucruri precum masturbarea, sexul oral, homosexualitatea sunt "gre┼čite", "perverse" sau "rele".

Competen┼úele emo┼úionale dobândite în aceast─â etap─â includ: Limite puternice ale sexualit─â┼úii, ceea înseamn─â capacitatea de a spune "nu": "nu" la solicit─ârile sexuale nedorite, "nu" la a┼čtept─ârile celorlal┼úi de "performan┼úe". Respectul fa┼ú─â de limitele altora. Încredere în sine, ceea ce înseamn─â c─â nici un sentiment nu for┼úeaz─â acordul pentru sex sau folosirea lui pentru acceptarea social─â. Lipsa ru┼činii fa┼ú─â de trup. Conectarea la nevoile sexuale ┼či dispozi┼úia de a exprima aceste nevoi, într-o manier─â potrivit─â ┼či respectuoas─â. Încredere în sexualitate bazat─â pe a fi o persoan─â atr─âg─âtoare, senzual─â ┼či indispensabil─â. Capacitate orgasmic─â deplin─â.

Poten┼úiale manifest─âri ulterioare ale traumelor: Aproape niciunul dintre noi nu a ie┼čit teaf─âr din aceast─â etap─â a dezvolt─ârii. Imensa bog─â┼úie ┼či diversitate a comportamentului sexual uman este sufocat─â de ru┼čine, ignoran┼ú─â ┼či rigiditate. Credem c─â tr─âim într-o societate eliberat─â sexual, dar mult din ceea ce trece drept "libertate" este compulsivitate, exhibi┼úionism, sau bazat pe performan┼úe înalte ori "cuceriri". Compulsivitatea, promiscuitatea succesiv─â ┼či fundamentalismul rigid sunt dou─â extreme, ambele reflectând mo┼čtenirea fie ea represiv─â sau abuziv─â. Conflictele interioare ┼či tensiunile care înconjoar─â sexualitatea noastr─â ne împiedic─â în a experimenta întregul poten┼úial al pl─âcerii ┼či satisfac┼úiei. Corpul uman în întregul s─âu este capabil de orgasm, ┼či cu toate acestea, pentru mul┼úi oameni pulsa┼úiile pl─âcerii orgasmice se reduc la organele genitale. Tensiunile corporale adânc ascunse care protejeaz─â împotriva traumelor din copil─ârie inhib─â capacitatea noastr─â de a ne abandona deplin extazului unei eliber─âri orgasmice a întregului trup.

Când sexul ┼či dragostea sunt entit─â┼úi separate, sexul este redus la o func┼úie eliberatoare lipsit─â de tandre┼úe sau intimitate. Pentru unii, sexul înseamn─â s─â negocieze pentru companie, confort sau control, un mijloc de a-┼či dovedi valoarea. Dimpotriv─â, altora li se pare dificil─â rela┼úia sexual─â cu cei pe care îi iubesc.

Accentul exagerat pus pe aspect, trupuri sub┼úiri, abdomene plate ┼či coapse f─âr─â gr─âsime reflect─â erotismul nostru transferat: suntem mai entuziasma┼úi de calit─â┼úi superficiale ┼či efemere decât de senzualitate, pasiune ┼či vitalitate. Pl─âcerea este privit─â cu suspiciune de societatea noastr─â represiv─â. În schimb, ne mândrim cu cât de "tare" ne putem str─âdui. Lipsa de echilibru în asumarea responsabilit─â┼úilor da na┼čtere unei persoane de succes, dependent─â de munc─â ┼či compulsiv─â, c─âreia poezia juc─âu┼č─â a vie┼úii îi r─âmâne str─âin─â.

Concluzii

Pe m─âsur─â ce dezvoltarea psiho-emo┼úional─â continu─â de-a lungul întregii vie┼úi, exist─â înv─â┼ú─âturi suplimentare specifice etapelor ┼či provoc─âri pe care le vom întâmpina, fiecare ad─âugând noi straturi personalit─â┼úii. Oricum, structurile psiho-emo┼úionale formate în timpul acestor prime cinci etape formeaz─â nucleul nostru emo┼úional ┼či prin urmare guverneaz─â caracteristicile sau tiparele noastre rela┼úionale. Pentru a evita simplificarea exagerat─â sau determinismul rigid, unele precau┼úii sunt justificate în interpretarea efectelor pe care le au traumele din copil─âria timpurie asupra personalit─â┼úii. De┼či majoritatea oamenilor poart─â cu ei r─âni din copil─ârie, mul┼úi sunt capabili s─â compenseze, dezvoltând caracteristici ┼či abilit─â┼úi unice ┼či surprinz─âtoare. Este un paradox obi┼čnuit ca darurile minunate s─â-┼či aib─â originea în traumele din copil─ârie. Îns─â ceea ce poate fi sus┼úinut cu certitudine este c─â devierile semnificative de la împlinirea nevoilor emo┼úionale de baz─â ale copilului, specifice fiec─ârei etape, sunt întotdeauna dureroase ┼či uneori traumatizante pentru copil.

Manualele de instruire pentru p─ârin┼úi v─â spun mult despre "ce s─â face┼úi când ..." sau "ce s─â face┼úi dac─â ...". Foarte rar v─â înva┼ú─â cum s─â v─â cultiva┼úi propriile capacit─â┼úi emotionle: puterea, stabilitatea, r─âbdarea ┼či deschiderea necesare pentru o prezen┼ú─â iubitoare fa┼ú─â de copilul vostru. Cu siguran┼ú─â, educa┼úia, circumstan┼úele socio-economice ┼či sus┼úinerea emo┼úional─â ┼či practic─â disponibil─â sunt factori importan┼úi în a fi p─ârinte. Îns─â istoria copil─âriei proprii a fiec─ârui p─ârinte, cu îmbinarea ei unic─â între deseori uitatele bucurii ┼či triste┼úi, de┼úine cheia abilit─â┼úilor p─ârinte┼čti ale fiec─âruia. Pentru a deveni p─ârin┼úi eficien┼úi este important s─â ne amintim cum ne-am sim┼úit noi odinioar─â ca ┼či copii. Avem nevoie s─â restabilim contactul cu propria istorie emo┼úional─â, dac─â vrem ca deciziile noastre ca p─ârin┼úi s─â fie conduse de empatia care vede ┼či simte lumea din punctul de vedere al unui copil. Cât de des descoper─â p─ârin┼úii, uneori cu durere, c─â în momentele stresante încep s─â vorbeasc─â exact a┼ča cum o f─âceau p─ârin┼úii lor? Atunci când am pierdut contactul cu sentimentele din copil─âria noastr─â, risc─âm s─â ne purt─âm, involuntar, cu copiii no┼čtri în acela┼či fel, bun sau r─âu, în care am fost noi trata┼úi.

O abordare holistic─â a parenting-ului presupune o cercetare continu─â ┼či sensibil─â a sinelui. Aspectele care ni se par dificile în mod constant pot uneori s─â reflecte propriile noastre traume uitate. Când suntem confrunta┼úi ┼či uimi┼úi de o situa┼úie provocatoare, poate fi de folos s─â ne întreb─âm: "ce s-a întâmplat cu mine când aveam vârsta pe care o are copilul meu acum?". Reactivându-ne sentimentele ┼či amintirile noastre din copil─ârie, copiii ne ajut─â s─â vedem bine ce anume trebuie s─â fie vindecat în fiecare dintre noi; ┼či astfel ne ofer─â nenum─ârate ocazii de a cre┼čte. Copiii no┼čtri ne fac nu doar p─ârin┼úi mai buni, ci ┼či oameni mai buni, ┼či în privin┼úa aceasta ei ne ofer─â la fel de mult pe cât le oferim noi. F─âr─â s─â o ┼čtie, ei ne ajut─â s─â ne contur─âm inteligen┼úa noastr─â emo┼úional─â pe m─âsur─â ce noi contribuim la dezvoltarea inteligen┼úei lor emo┼úionale.

Robin Grille este psiholog in Sydney, Australia. Este autorul c─âr┼úilor "Parenting for a Peaceful World" ┼či "Heart to Heart Parenting". Îi pute┼úi citi lucr─ârile pe adresa www.our-emotional-health.com.

Textul în original

Comentarii/discu┼úii pe marginea subiectului 


┬ę attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  4 afisari ├«n luna aceasta
  9 afisari ├«n luna trecuta
  2665 afisari din 17.01.2008.