N-am fost programaÅ£i să ne descurcăm singuri, scrie Robin Grille în cartea sa recent lansată, Heart to Heart Parenting.
Gândindu-mă la toată literatura despre stilurile parentale, atât de abundentă astăzi, s-a născut o întrebare: de ce, în cele mai multe cazuri, sunt menÅ£ionate doar două persoane – părintele ÅŸi copilul? Citind toate aceste scrieri, îmi vine să întreb: „Hei, unde-i restul lumii? Unde-s ajutorul ÅŸi suportul? Unde sunt bunicii? Unde sunt unchii ÅŸi mătuÅŸile? Unde sunt prietenii, vecinii, comunitatea? Mama ÅŸi Tata trebuie să se descurce singuri?”
Aproape toată literatura de specialitate despre parenting a fost produsă în ultimii 20 de ani, în societăţi industrializate; este deci supusă biasurilor culturale. Familiile extinse ÅŸi comunitatea au devenit atât de fragmentate, viaÅ£a de familie atât de privată, încât nici nu ne mai trece prin minte să ne uităm în jur ÅŸi să ne întrebăm unde au dispărut ceilalÅ£i. Când ne simÅ£im obosiÅ£i, confuzi sau nemulÅ£umiÅ£i, ne gândim că problema Å£ine de noi ca părinÅ£i sau de copil („trebuie să înveÅ£e să se poarte”). E normal acest lucru?
Dacă vorbim despre percepÅ£ia noastră asupra a ceea ce Å£ine de parenting, trebuie s-o luăm de la zero din cauza următorului fenomen: felul în care ne percepem copiii se schimbă cu totul atunci când avem parte de sprijin emoÅ£ional. AÅ£i simÅ£it asta? VerificaÅ£i! Când ne simÅ£im senini, iubiÅ£i, sprijiniÅ£i ÅŸi împliniÅ£i, perspectiva asupra copilului se modifică: copilul pe care-l vedem este foarte diferit. Când suntem stresaÅ£i, copilul pare iritant ÅŸi ne depăşeÅŸte limitele, iar bebeluÅŸul pare strident, dificil. Când ne simÅ£im conectaÅ£i cu ceilalÅ£i, sprijiniÅ£i, când avem timp să respirăm, acelaÅŸi copil pare jucăuÅŸ ÅŸi exuberant, acelaÅŸi bebeluÅŸ pare sănătos, meritând dragoste ÅŸi apropiere. Alegerile ÅŸi răspunsurile noastre sunt foarte diferite, în funcÅ£ie de cât de sprijiniÅ£i ÅŸi împliniÅ£i suntem noi. A fi părinte este o plăcere iar copiii noÅŸtri sunt mai fericiÅ£i ÅŸi mai calmi atunci când noi, părinÅ£ii, avem destul sprijin.
Ştiaţi?
Antropologii ÅŸtiu deja de ceva vreme că acei copii crescuÅ£i în grupuri parentale comunitare/comunale se descurcă mult mai bine. În secolul nouăsprezece (perioadă cu rate uriaÅŸe ale abandonului copiilor în toată Europa), insula Sardinia s-a bucurat de una dintre cele mai mari rate ale supravieÅ£uirii copiilor, în ciuda faptului că era foarte puÅ£in dezvoltată din punct de vedere economic. Spre deosebire de alte mame europene, femeile din Sardinia au format grupuri de suport. Mamele care nu-ÅŸi cresc singure copiii sunt în general mai fericite.
Depresia post-natală (DPN) este aproape absentă în societăţile în care femeile îÅŸi cresc împreună copiii, în grupuri de cooperare (de exemplu, populaÅ£ia Kipsigi, din Kenia). În lumea occidentală, mamele petrec mult prea mult timp singure cu bebeluÅŸii ÅŸi copiii lor, reÅ£etă sigură pentru depresie ÅŸi epuizare. Este necesar doar un mic efort pentru a pune în echilibru viaÅ£a în comunitate ÅŸi viaÅ£a personală, de care ne bucurăm acasă. Dacă am fi mai atenÅ£i la nevoia noastră naturală de a fi într-o comunitate – mai ales atunci când vine vorba de a ne creÅŸte copiii – rata DPN ar scădea în mod simÅ£itor.
Atunci când sunteÅ£i obosiÅ£i, frustraÅ£i sau epuizaÅ£i, ar trebui să existe cineva care să vă poată prelua îndatoririle, să se poată juca cu copilul, să Å£ină bebeluÅŸul în braÅ£e în timp ce vă reveniÅ£i. Odată ce vă simÅ£iÅ£i refăcuÅ£i, inimile vi se deschid din nou. Colaborarea în a creÅŸte copiii este ceva natural; cele mai multe probleme cu copiii noÅŸtri apar atunci când ne distanţăm de acest stil. Această colaborare reprezintă un fel de vaccinare naturală împotriva depresiei, depresiei post-natale, anxietăţii, tulburărilor de atenÅ£ie sau de comportament ÅŸi multor alte disfuncÅ£ii sociale.
Probabil că bebeluÅŸul sau copilul dvs. vă preferă oricui altcuiva; asta este normal, de vreme ce sunteÅ£i părinÅ£ii săi. Dar atunci când deveniÅ£i obosiÅ£i, iritaÅ£i, iar plăcerea de a fi părinte dispare, copilului îi este mai bine, pentru un timp, cu o altă persoană, a doua sau a treia în topul preferinÅ£elor sale. Trebuie să încercaÅ£i să puneÅ£i în echilibru două nevoi: nevoia copilului de a fi cu dvs. ÅŸi nevoia copilului de a fi cu cineva plin de energie, disponibil din punct de vedere emoÅ£ional în a crea o legătură cu el. De îndată ce este capabil, copilul dvs. ar trebui să aibă posibilitatea de a se relaÅ£iona cu mai mult de una sau două persoane responsabile ÅŸi iubitoare. Mă gândesc aici ÅŸi la dvs.: meritaÅ£i ca „meseria” de părinte să fie cât se poate de plăcută ÅŸi distractivă.
AÅ£i putea lua în derâdere cele de mai sus, spunând că nu sună realist. ToÅ£i suntem foarte ocupaÅ£i, fiecare are propriile sale probleme, proprii noÅŸtri părinÅ£i trăiesc la mulÅ£i kilometri depărtare. În plus, cine-ÅŸi permite o mână de ajutor în plus?
Mătuşi, unchi, bunici ...
Antropologii ÅŸtiu de mult că buncii ÅŸi alte persoane semnificative au un rol esenÅ£ial în bunăstarea familiei ÅŸi sănătatea copiilor.
Doar în cazul a trei specii de mamifere femelele devin sterile odată cu menopauza: balena pilot, elefanÅ£ii ÅŸi ... oamenii.
Există un bun motiv pentru asta, din punct de vedere evoluÅ£ionist. În cazul primatelor, rata supravieÅ£uirii este mult mai mare în cadrul grupurilor în care bunicile ajută la îngrijirea celor mici. Copiii par să se descurce mai bine în societăţile în care părinÅ£ii sunt înconjuraÅ£i de vîrstnici care le oferă sprijin. A fi părinte în cadrul unei familii nucleare izolate este problematic: nu suntem construiÅ£i pentru a ne descurca bine într-o asemenea situaÅ£ie. La un moment dat am luat-o pe o cale greÅŸită, iar acum trebuie să ne întoarcem la stilul parental cooperativ.
Cred că este nerealist să credem că ne putem descurca singuri, iar în societatea noastră, mulÅ£i au făcut acest lucru nerealist pentru o vreme. Ca ÅŸi părinÅ£i, am fost privaÅ£i de susÅ£inerea pe care trebuia să o primim, aÅŸa că obosim, devenim furioÅŸi ÅŸi depresivi. Ne încredinţăm copiii unor străini timp de câteva ore în fiecare zi, străini care nu sunt legaÅ£i emoÅ£ional de copiii noÅŸtri, cu care copiii noÅŸtri nu vor forma legături puternice. Acasă, încredinţăm sarcina aceasta televizorului, poate pentru câteva ore săptămânal, pentru a avea timp să ne ocupăm de treburile casnice. Comunităţile se dezintegrează, dispar. Nevoia de a petrece timp legând relaÅ£ii este rapid înlocuită de cheltuitul banilor pentru diverse lucruri. Rata depresiei creÅŸte ameÅ£itor, rezultat recunoscut al deprioritizării relaÅ£iilor interumane. Această tendinţă este alarmantă, dar decelerarea sau chiar stoparea ei depinde ÅŸi de dvs.
A fi părinte „pe fugă” – cât ne costă?
Cu cât vă ascultaÅ£i mai mult inima ÅŸi instinctele de părinÅ£i, cu atât realizaÅ£i mai bine cât de multe din strategiile parentale de astăzi sunt scurtături pe care nu le mai puteÅ£i accepta; realizarea acestui fapt poate da naÅŸtere unor conflicte. Aceste scurtături vă pot răni pe dvs. ÅŸi pe copiii dvs., vă pot submina relaÅ£ia ÅŸi pot duce la probleme comportamentale. Aceste scurtături, precum înţărcatul precoce, antrenamentul pentru somn, televizorul pe post de bonă sau trimiterea copilului la creşă de foarte mic, vă pot oferi libertate ÅŸi ajutor pe termen scurt, dar pot cântări greu atunci când vine vorba de sănătatea emoÅ£ională a copilului pe termen lung sau de calitatea relaÅ£iilor din familia dvs. Oamenii ÅŸi în mod special copiii, nu funcÅ£ionează bine fără „doze” regulate de relaÅ£ii susÅ£inute ÅŸi drăgăstoase. Sala de clasă, strada sau supermarketul devin scenele pe care se manifestă, distructiv, rănile emoÅ£ionale date de ataÅŸamentul distrus ÅŸi lipsa conexiunilor sociale.
Ce facem deci pentru a rezista presiunilor financiare ÅŸi culturale care ne Å£in departe de copiii noÅŸtri? În unele ţări, precum SUA sau Australia, problema este ÅŸi mai dificilă din cauza suportului financiar ÅŸi social mult mai scăzut decât în alte ţări. Chiar ÅŸi ţări mai puÅ£in dezvoltate ÅŸi privilegiate, ca de exemplu Bulgaria, oferă mai mult sprijin părinÅ£ilor decât o facem noi (n.t. australienii). Europenii au înÅ£eles care le sunt priorităţile în acest domeniu, în vreme ce noi (n.t. australienii) încă ne familiarizăm cu subiectul.
Aici, în Australia, daca avem nevoie de sprijin, trebuie să facem singuri rost de el.
E timpul să ne recuperăm copiii
Copiii ÅŸi părinÅ£ii petrec din ce în ce mai puÅ£in timp împreună. În medie, un copil petrece mai mult timp în faÅ£a televizorului decât cu părinÅ£ii săi. Mai mult, chiar bebeluÅŸii de doar câteva săptămâni petrec săptămânal mai multe ore la creşă, sub îngrijirea binevoitoare a unor străini, decât creându-ÅŸi legăturile vitale cu părinÅ£ii. Peste tot aud părinÅ£i care-ÅŸi manifestă uimirea faţă de numărul mare de teme pentru acasă pe care le primesc copiii, în vreme ce aceÅŸtia sunt, de multe ori, pe punctul de a ceda sub povara lor. Ne luăm la revedere de la copilărie?
În Australia, părinÅ£ii lucrează mai mult decât niciodată, sunt mai prosperi ca niciodată ÅŸi mai depresivi. Guvernul ÅŸi industria acuză: „socialist!” atunci când cineva solicită mai mult timp pentru părinÅ£i ÅŸi copii. În câte familii se ia cina , în fiecare seară, cu toÅ£i membri prezenÅ£i, conversând, râzând ÅŸi spunând poveÅŸti – la masă, nu în faÅ£a televizorului? Dacă părinÅ£ii australieni nu ar fi atât de porniÅ£i în a-ÅŸi duce copiii la diverse activităţi sportive în weekend ÅŸi la tenis, balet, lecÅ£ii de pian etc. după orele de ÅŸcoală, aÅŸ putea afirma că astăzi aproape nu ne mai vedem copiii crescând. Cât timp petrecem în fiecare zi cu copiii noÅŸtri, povestind cu ei ÅŸi ascultându-i?
Zidurile ridicate între membri familiilor, sub presiunea culturii noastre orientate spre productivitate, sunt ridicate nu din necesitate, ci în urma alegerilor noastre. Dacă ignorăm nivelurile uriaÅŸe de îndatorare, se pare că stăm destul de bine, din punct de vedere financiar; dar atunci când vine vorba de relaÅ£ii, comunitate ÅŸi timp, suntem săraci.
E timpul să luptăm pentru elementele de bază ale vieÅ£ii de familie (pentru toate tipurile de familii existente): cină ÅŸi conversaÅ£ie, părintele legănându-ÅŸi copilul, zgomotul copiilor jucându-se în stradă; e timpul să ne luăm copiii înapoi. E timpul să revizuim perspectiva noastră superficială asupra problemelor economice ÅŸi să introducem relaÅ£iile în ecuaÅ£ie. Bunurile pe care le posedăm sunt minunate, dar nu sunt mai importante decât copiii noÅŸtri, nu sunt mai importante decât timpul petrecut cu noi înÅŸine, nu sunt mai importante decât nevoia noastră de relaÅ£ii ÅŸi de timp petrecut împreună.
InstituÅ£iile care îngrijesc copiii nu vor putea lua niciodată locul Mamei ÅŸi al Tatălui; nu pot înlocui dragostea părinÅ£ilor, indiferent de profesionalism. În ceea ce-l priveÅŸte pe copilul dvs., nimeni nu se poate descurca la fel de bine ca dvs. Dumneavostră sunteÅ£i eroii copiilor dvs. Åži toÅ£i eroii au nevoie de o echipă.
Să construim suportul de care avem nevoie
Contează foarte mult să nu fim singuri, să avem un grup de persoane familiare în jur. Cei dintre noi îndeajuns de norocoÅŸi să aibă aproape o familie extinsă, iubitoare, cu care se pot înÅ£elege, sunt cu advărat binecuvântaÅ£i. Dar noi, ceilalÅ£i, trebuie să ne gândim cum ne putem alătura unui grup de suport pentru părinÅ£i sau cum putem construi unul în vecinătatea noastră.
Puneţi pe picioare propriul grup de suport
Dacă nu găsiÅ£i în apropiere un grup de suport convenabil, de ce să nu construiÅ£i unul propriu? NumiÅ£i-l cum vreÅ£i – „grup de suport pentru părinÅ£i” merge de minune. Sau puteÅ£i găsi un nume care să reflecte valorile dvs. ca părinte. Grupurile de mame ÅŸi taÅ£i care se întâlnesc în mod regulat reprezintă o invenÅ£ie minunată a prezentului, dar multe persoane ajung să frecventeze acest fel de grupuri doar pe baza disponibilităţii celor pe care-i întâlnesc la centrele comunitare, cursuri pentru părinÅ£i sau spitale. Nu au astfel ocazia să verifice cât de compatibili sunt cu ceilalÅ£i membri ai grupului; drept consecinţă, unele grupuri ajung să funcÅ£ioneze bine, altele nu.
Când atitudinile ÅŸi abordările participanÅ£ilor diferă în mod fundamental, pot apărea disensiuni, iar oamenii părăsesc grupul. Ne aflăm acum în centrul unei schimbări sociale majore în privinÅ£a atitudinilor faţă de creÅŸterea copiilor, astfel încât disensiunile sunt un dat comun. Dacă grupul dvs. de suport este construit în jurul unor valori comune membrilor, este probabil că veÅ£i aÅŸtepta cu nerăbdare întâlnirile, că vă veÅ£i simÅ£i bine, împlinit.
Persoanele cu care împărtăşiÅ£i dorinÅ£a de a crea o lume mai bună pentru copii vă vor deveni prieteni. Nu fiÅ£i surprinÅŸi dacă în urma acestui gen de întâlniri veÅ£i câÅŸtiga prieteni buni, pe viaţă.
Cât de dese ar trebui să fie întâlnirile grupului dvs. de suport? Atât cât vă place! Cum ar fi să vă întâlniÅ£i cu câte un părinte în fiecare zi? Cel puÅ£in pentru o vreme? Vă puteÅ£i închipui cum ar fi să nu mai fiÅ£i niciodată singur? Vă imaginaÅ£i că puteÅ£i fi singur, sau singur cu copiii dvs. doar atunci când veÅ£i dori acest lucru? Cum ar fi ca timpul petrecut ca părinte în primii ani să fie cel mai frumos din viaÅ£a dvs.?
Cum să adunaţi la un loc părinţi aflaţi pe aceeaşi lungime de undă
În primul rând vedeÅ£i dacă aveÅ£i prieteni sau rude care vă împărtăşesc valorile privitoare la creÅŸterea copiilor ÅŸi vorbiÅ£i-le despre cum aÅ£i putea să vă ajutaÅ£i reciproc, petrecând cât mai mult timp împreună. S-ar putea ca oamenii potriviÅ£i pentru grupul dvs. să se afle în vecinătate, printre cunoscuÅ£i. GândiÅ£i-vă la cercul dvs. de prieteni ÅŸi cunoÅŸtinÅ£e, la clubul de sport, la biserică, ora de yoga sau clubul de lectură – există acolo părinÅ£i al căror stil ar putea fi compatibil cu al dvs.?
Dacă nu aveÅ£i în preajmă persoane care să vă împărtăşească valorile, trebuie să le căutaÅ£i. AÅ£i putea posta anunÅ£uri în ziarul local sau în afiÅŸierele din vecinătate, la centrul comunitar, la centrul comercial sau la policlinică. Oamenii nu citesc întotdeauna anunÅ£urile, aÅŸa că ar trebui să le faceÅ£i cât mai atrăgătoare ÅŸi mai uÅŸor de citit. FolosiÅ£i un ton prietenos, cald ÅŸi personal. AÅ£i putea chiar include o fotografie a dvs.
Unii dintre dvs. ar putea da înapoi. Dacă, de exemplu, ar trebui să refuzaÅ£i ocazional pe cineva, dacă simÅ£iÅ£i că nu vă înÅ£elegeÅ£i? În acest caz, este preferabil să porniÅ£i la treabă cu un alt părinte, pe care deja-l cunoaÅŸteÅ£i, împărÅ£ind sarcina de a mări grupul. O altă alternativă ar fi să căutaÅ£i un grup deja existent care are valori comune cu ale dvs.
Grupuri deja formate
A construi un grup de suport poate fi descurajant pentru mulÅ£i dintre noi, obiÅŸnuiÅ£i cu viaÅ£a privată. În acest caz poate fi de ajutor să găsiÅ£i un grup deja format. Consiliile locale, centrele comunitare ÅŸi maternităţile devin din ce în ce mai potrivite pentru a forma un grup de suport pentru părinÅ£i. Această tendinţă este una pozitivă, deÅŸi în grupurile formate în jurul unei anumite locaÅ£ii nu se poate garanta compatibilitatea din punctul de vedere al valorilor, al atitudinilor.
În lume, mii de părinÅ£i s-au afiliat grupurilor de suport care îi ajută să abordeze stiluri parentale mai noi ÅŸi mai naturale. Aceste grupuri au adoptat o serie de nume precum attachment parenting, natural parenting sau continuum parenting. Etichetele nu conteaza mult; ceea ce contează este construirea de relaÅ£ii cu cei care au vederi similare. Există o serie de modalităţi prin care puteÅ£i pătrunde într-o comunitate mai largă de părinÅ£i care vă împărtăşesc valorile.