Importan┼úa etapei În-bra┼úe

Autoare: Jean Liedloff

Tradus de Claudia Neac┼ču

În cei doi ani ┼či jum─âtate în care am tr─âit printre indienii Stone Age din jungla sud-american─â (nu continuu, ci în cinci expedi┼úii diferite, cu destul timp pentru reflec┼úie intercalat), am ajuns s─â în┼úeleg c─â natura noastr─â uman─â este cu totul altceva decât am fost crescu┼úi s─â credem. Bebelu┼čii tribului Yequana, în loc s─â aib─â nevoie de pace ┼či lini┼čte ca s─â adoarm─â, sfor─âie lini┼čti┼úi de câte ori sunt obosi┼úi, în timp ce b─ârba┼úii, femeile sau copiii care-i poart─â danseaz─â, alearg─â, merg, strig─â sau vâslesc la canoe. Prichindeii se joac─â împreun─â f─âr─â s─â se bat─â sau s─â se certe ┼či-i asculta pe cei mai m─âri┼čori pe loc ┼či de bun─âvoie.

Ideea de a-┼či pedepsi copiii se pare c─â nu le-a venit niciodat─â oamenilor ─âstora, dar nu aveau nici pe departe un comportament permisiv. Nici un copil nu-┼či imagina s─â deranjeze, s─â întrerup─â sau s─â fie servit de c─âtre un adult. ┼×i c─âtre vârsta de patru ani, copiii contribuiau la for┼úa de munc─â mai mult decât consumau din ceea ce produceau al┼úii.

Bebelu┼čii din bra┼úe nu plângeau aproape niciodat─â ┼či, fascinant, nu d─âdeau din mâini, nu loveau, nici vorb─â s─â-┼či arcuiasc─â spatele sau s─â-┼či flexeze mâinile ┼či picioarele. St─âteau lini┼čti┼úi în leg─ânelele lor sau dormeau pe ┼čoldul cuiva - distrugând mitul potrivit c─âruia bebelu┼čii trebuie s─â se agite ca s─â “exerseze". De asemenea, nu vomau decât dac─â erau foarte bolnavi ┼či nu sufereau deloc de colici. Când se împiedicau în primele luni de mers de-a bu┼čilea sau în picioare, nu se a┼čteptau s─â mearg─â cineva la ei, ci mergeau singuri la mama lor sau o alt─â persoan─â care le purta de grij─â, pentru a primi por┼úia de reasigurare necesar─â înainte de a-┼či continua explor─ârile. F─âr─â supraveghere, pân─â ┼či cei mai mici prichindei se r─âneau extrem de rar.

Aceast─â "natur─â uman─â" este diferit─â de a noastr─â? Unele persoane chiar cred c─â este, dar exist─â, totu┼či, o singur─â specie uman─â. Ce putem înv─â┼úa de la tribul Yequana?

A┼čtept─ârile noastre înn─âscute

Mai întâi, încercam s─â în┼úelegem pe deplin puterea formatoare a fazei “În-bra┼úe”, cum o numesc eu. Începe la na┼čtere ┼či se termin─â odat─â cu debutul târâtului, când bebelu┼čul poate pleca ┼či se poate întoarce dup─â dorin┼ú─â la genunchiul persoanei care-l îngrije┼čte. Const─â, pur ┼či simplu, în faptul c─â bebelu┼čul are contact 24 de ore cu un adult sau cu un copil mai mare.

La început, am observat doar c─â aceast─â experien┼ú─â În-bra┼úe are un efect impresionant de s─ân─âtos asupra bebelu┼čilor ┼či c─â îngrijirea lor nu mai pune "probleme". Corpul lor era moale ┼či se conforma oric─ârei pozi┼úii care convenea purt─âtorului - dintre care unii chiar î┼či atârnau bebelu┼čii pe spate, ┼úinându-i de încheietura mâinii. Nu vreau s─â recomand aceast─â pozi┼úie, dar faptul c─â e posibil─â arat─â ce poate însemna confort pentru un bebelu┼č. La polul opus se afla disconfortul disperat al bebelu┼čilor plasa┼úi cu grij─â în p─âtu┼ú sau c─ârucior, acoperi┼úi cu grij─â ┼či l─âsa┼úi s─â în┼úepeneasc─â de dorul unui corp viu, unde le este, prin natura lor, locul de drept - un corp apar┼úinând cuiva care le "crede" plânsetele ┼či le alin─â dorul cu niste bra┼úe primitoare.

De ce incompeten┼úa societ─â┼úii noastre? Din copil─ârie suntem înv─â┼úa┼úi s─â nu ne încredem în cunoa┼čterea instinctiv─â. Ni se spune c─â p─ârin┼úii ┼či profesorii ┼čtiu mai bine ┼či când sentimentele noastre nu se circumscriu ideilor lor, trebuie c─â gre┼čim. Condi┼úiona┼úi deja s─â nu ne încredem în ceea ce sim┼úim ┼či s─â ne desconsider─âm explicit sentimentele, suntem u┼čor de convins s─â nu credem bebelu┼čul al c─ârui plâns spune "Ia-m─â în bra┼úe!", "Ar trebui s─â fiu lipit de corpul t─âu!", "Nu m─â l─âsa!". Ne anul─âm r─âspunsul natural ┼či urm─âm modelul prezentat de "exper┼úii" în cre┼čterea copilului. Pierderea încrederii în expertiza noastr─â înn─âscut─â ne face s─â bâjbâim de la o carte la alta pe m─âsur─â ce fiecare mod─â trece.

Este importat s─â în┼úelegem cine sunt adev─âra┼úii exper┼úi. Al doilea mare expert în îngrijirea copilului se afl─â înl─âuntrul nostru, la fel de sigur cum caracterizeaz─â fiecare specie supravie┼úuitoare, specie care, prin defini┼úie, ┼čtie cum s─â aib─â grij─â de puii ei. Cel mai mare expert dintre to┼úi este, desigur, bebelu┼čul - programat, în milioane de ani de evolu┼úie, s─â semnaleze celor de neamul s─âu, prin sunet ┼či ac┼úiune, când îngrijirea este incorect─â. Evolu┼úia este procesul rafinat care a cizelat comportamentul nostru înn─âscut cu o precizie magnific─â. Semnalul bebelu┼čului, în┼úelegerea acestui semnal de c─âtre ai s─âi, impulsul de a-l asculta - toate fac parte din caracterul speciei noastre.

Îngâmfatul intelect s-a dovedit sub-calificat s─â ghiceasc─â cerin┼úele autentice ale puilor de om. Se pune des întrebarea: Trebuie s─â-l ridic pe bebelu┼č când plânge? Sau s─â-l las pu┼úin s─â plâng─â mai întâi? Sau s─â las bebelu┼čul s─â plâng─â pân─â în┼úelege cine-i ┼čeful, s─â nu cumva s─â ajung─â un "tiran"?

Nici un bebelu┼č nu ar fi de acord cu vreuna din aceste situa┼úii. În unanimitate, ei ne spun în modul cel mai clar c─â nu ar trebui s─â fie pu┼či jos deloc. Cum aceast─â op┼úiune nu a mai fost luat─â în calcul la scar─â larg─â în societatea occidental─â contemporan─â, rela┼úia dintre p─ârinte ┼či copil a ajuns rapid una de adversitate. Problema care s-a pus a fost cum s─â faci copilul s─â doarm─â în p─âtu┼ú, nici nu s-a mai luat în calcul dac─â acest fapt se opune sau nu plânsetelor copilului. De┼či cartea lui Tine Thevenin, “Patul Familial” ┼či altele au deschis ceva drumuri înspre obiceiul de a culca copiii împreun─â cu p─ârin┼úii, principiul cel mai important nu a fost discutat explicit: s─â ac┼úionezi împotriva naturii noastre ca specie înseamn─â, inevitabil, s─â pierzi din starea de bine.

Odat─â ce am în┼úeles ┼či acceptat principiul de a respecta a┼čtept─ârile noastre înn─âscute, vom putea descoperi cu precizie care sunt aceste a┼čtept─âri - în alte cuvinte, ce ne-a obi┼čnuit evolu┼úia s─â experiment─âm.

Rolul formator al etapei În-Bra┼úe

Cum am ajuns s─â consider etapa În-Bra┼úe crucial─â în dezvoltarea unei persoane? Mai întâi, am v─âzut oamenii relaxa┼úi ┼či ferici┼úi din p─âdurea sud-american─â c─ârându-┼či încolo ┼či-ncoace bebelu┼čii, f─âr─â s─â-i pun─â jos deloc. Încet-încet am reu┼čit s─â v─âd o leg─âtur─â între acest fapt simplu ┼či calitatea vie┼úii lor. Abia mai apoi am ajuns la anumite concluzii despre felul în care situa┼úia de a fi în contact constant cu un îngrijitor activ este esen┼úial─â pentru dezvoltarea din etapa postnatal─â ini┼úial─â.

Pe de o parte, se pare c─â persoana care poart─â bebelu┼čul (de obicei mama în primele luni, apoi deseori un copil între 4 ┼či 12 ani, care-l aduce la mam─â pentru hr─ânire) a┼čaz─â funda┼úia pentru experien┼úa ulterioar─â. Bebelu┼čul ia parte în mod pasiv la alergarea, mersul, râsul, vorbitul, munca sau joaca purt─âtorului. Activit─â┼úile specifice, ritmul, inflexiunile limbajului, diversitatea peisajelor, noaptea ┼či ziua, varia┼úiile de temperatur─â, umiditatea ┼či usc─âciunea, precum ┼či sunetele vie┼úii în comunitate formeaz─â o baz─â pentru participarea activ─â ce va începe la vârsta de ┼čase sau opt luni cu târâtul, mersul de-a bu┼čilea ┼či mersul în picioare. Un bebelu┼č care a petrecut acest r─âstimp întins într-un p─âtu┼ú, lini┼čtit, ori uitându-se la acoperi┼čul unui c─ârucior sau la cer, va fi pierdut cea mai mare parte a acestei experien┼úe esen┼úiale.

Datorit─â nevoii copilului de a participa, mai este important ca îngrijitorii s─â nu stea pur ┼či simplu ┼či s─â se uite la bebelu┼č sau s─â întrebe încontinuu ce vrea bebelu┼čul, ci s─â duc─â o via┼ú─â activ─â ei în┼či┼či. Ocazional, nu te po┼úi ab┼úine s─â-i dai bebelu┼čului un ┼čir de pupici; totu┼či, un bebelu┼č care este programat s─â te urm─âreasc─â tr─âindu-┼úi via┼úa ta ocupat─â, este confuz ┼či frustrat când î┼úi petreci timpul uitându-te la el cum ┼či-o tr─âie┼čte pe-a lui. Un bebelu┼č preocupat s─â absoarb─â tot ce înseamn─â via┼ú─â tr─âit─â de tine, este confuzionat total când îi ceri s-o dirijeze el.

A doua func┼úie esen┼úial─â a etapei În-bra┼úe pare s─â fi sc─âpat aten┼úiei tuturor (inclusiv a mea, pân─â la mijlocul anilor '60). Aceasta este de a oferi bebelu┼čilor mijlocul de a desc─ârca energia în exces pân─â când sunt capabili s─â o descarce singuri. În lunile de dinainte de a fi mobili cu propriile puteri, bebelu┼čii acumuleaz─â energie din hran─â ┼či de la soare. A┼čadar, un bebelu┼č are nevoie s─â fie în contact permanent cu un câmp energetic al unei persoane active, care s─â descarce excesul nefolosit de c─âtre fiecare dintre ei. Aceasta explic─â de ce bebelu┼čii Yequana erau atât de relaxa┼úi - pentru c─â nu se în┼úepeneau, nu loveau, nu se arcuiau sau flexau pentru a se elibera de o acumulare inconfortabil─â de energie.

Pentru a oferi experien┼úa optim─â În-bra┼úe, trebuie s─â ne desc─ârc─âm energia proprie în mod eficient. Cineva poate s─â lini┼čteasc─â rapid un bebelu┼č agitat alergând sau s─ârind cu copilul, dansând sau f─âcând orice altceva ce elimina excesul propriu de energie. O mam─â sau un tat─â care trebuie brusc s─â mearg─â pân─â afar─â s─â ia ceva, nu are nevoie s─â spun─â "┼óine copilul. Eu m─â duc pân─â jos la magazin." Cel care se duce poate lua cu el copilul, într-o plimbare. Cu cât mai mult─â ac┼úiune, cu atât mai bine.

Bebelu┼čii - ca ┼či adul┼úii - simt o tensiune când circula┼úia energiei prin mu┼čchi este stânjenit─â. Un bebelu┼č care fierbe de prea mult─â energie cere ac┼úiune: s─â mearg─â s─ârind prin camer─â sau s─â fie leg─ânat de mâini sau de picioare. Câmpul energetic al copilului va profita imediat de cel al adultului care tocmai se descarc─â. Bebelu┼čii nu sunt obiecte fragile pe care s─â le manevr─âm cu m─ânu┼či. De fapt, un bebelu┼č tratat drept fragil în aceast─â faz─â formatoare poate fi convins c─â, de fapt, este fragil.

Ca p─ârin┼úi, pute┼úi s─â v─â însu┼či┼úi u┼čor m─âiestria care vine odat─â cu în┼úelegerea fluxului de energie. În acest proces ve┼úi descoperi multe feluri în care s─â v─â ajuta┼úi bebelu┼čul s─â-┼či p─âstreze tonusul muscular relaxat al st─ârii de bine ancestrale ┼či s─â-i da┼úi o parte din calmul ┼či confortul de care are nevoie ca s─â se simt─â acas─â în aceast─â lume.

Copyright ©1991 by Jean Liedloff, ap─ârut pentru prima oar─â în revista "Mothering", iarna 1989

Tradus cu acordul Liedloff Continuum Network

Textul în original

Comentarii/discuţii pe marginea articolului


┬ę attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  8 afisari ├«n luna aceasta
  9 afisari ├«n luna trecuta
  9228 afisari din 17.01.2008.