Să îÅ£i imaginezi că toÅ£i copiii au nevoie, ba chiar trebuie, să înveÅ£e exact aceleaÅŸi lucruri, denotă, pe lângă superficialitatea de a privi problema, ÅŸi o lipsă acută a simÅ£ului realităţii. În “lumea reală” (expresie foarte des folosită de criticii HS) oamenii nu ÅŸtiu ÅŸi nici nu au nevoie să ÅŸtie aceleaÅŸi lucruri. Există un articol semnificativ privind această problemă, scris de Alfie Kohn, articol numit “What does it mean to be well educated” ÅŸi care deconstruieÅŸte foarte bine toate miturile legate de educaÅ£ie.
Până la urmă oamenii au idei cât se poate de diferite despre ce înseamnă să fi educat sau, mai mult, să ai o educaÅ£ie înaltă. Ceea ce este uÅŸor de văzut însă, (priviÅ£i orice exemplu din jur) este că motivaÅ£ia interioară este ceea ce contează de fapt întotdeauna. Ceea ce Å£i se impune poate părea să aibă rezultate pe termen scurt. Lucrurile cu care rămâi de fapt ÅŸi cele pe care le mai înveÅ£i de-a lungul vieÅ£ii, sunt, cu adevărat, produsul exclusiv al intereselor tale.
Iar această motivaÅ£ie este foarte uÅŸor de distrus prin coerciÅ£ie, prin modul absurd care ignoră toate cunoÅŸtinÅ£ele de psihologie generală ÅŸi a copilului pe care îl foloseÅŸte ÅŸcoala de astăzi pentru a îndopa copiii cu o pretinsă cunoaÅŸtere. Foarte mulÅ£i ajung să aibă oroare de ideea de învăţat în sine. GândiÅ£i-vă puÅ£in, ce vă vine în minte ÅŸi ce sentimente aveÅ£i când rostiÅ£i cuvântul: “învăţat”. Sentimentele de bucurie apar foarte rar. În general sentimentul pe care îl provoacă acest cuvânt este o senzaÅ£ie de obositor, de “mai bine nu”, amestecat cu o uÅŸoară jenă sau reÅ£inere, căci ÅŸtim cu toÅ£ii că de fapt “e spre binele nostru”.
Atâta vreme cât copiii se nasc cu dorinÅ£a vie de a învăţa, de a cunoaÅŸte, de a se descurca din ce în ce mai bine…cum se ajunge ca acest proces atât de natural să ne devină nesuferit? Ei bine, ÅŸcolarizarea este una dintre cauze. Atunci când eÅŸti nerăbdător să înveÅ£i ceva ÅŸi trebuie să intri într-un sistem în care, pe lângă un milion de reguli fireÅŸti într-o instituÅ£ie totală, ai rigurosul “orar” ÅŸi Å£i se spune: “Ok, de la 13.10 la 13.45 vom “învăţa” matematică ÅŸi anume asta, de aici până aici. Gataaa. 10 minute pauză. Acum lăsăm asta ÅŸi “învăţăm” engleza timp de 35 de minute! Nu, Georgel, lecÅ£ia despre Big Ben o să o studiem peste doi ani, astăzi învăţăm să conversăm despre vreme…” ÅŸi tot aÅŸa., orar la care se adaugă tot felul de teme impuse, ore întregi de adaptare la instituÅ£ia totală (cu care nu te vei mai întâlni de-a lungul vieÅ£ii decât dacă alegi să intri în armată, mănăstire sau închisoare), o grămadă de pretinÅŸi profesori incapabili ÅŸi care se comportă potrivit propriilor lor traume... ai imaginea exactă a ceea ce este vândut în chip absurd drept “educaÅ£ie de calitate”, făcută “de specialiÅŸti” cu metode pedagogice.
O scurtă paranteză despre pedagogie: este o ÅŸtiinţă dezvoltată după apariÅ£ia ÅŸcolilor, care încearcă să găsească metodele cele mai eficiente de a-i face pe copii să înveÅ£e într-un cadru instituÅ£ionalizat, într-o relaÅ£ie profesor-elev. Pedagogiei îi scapă însă tocmai esenÅ£ialul, pe care John Holt îl rezuma atât de bine: “Învăţatul nu e un produs al activităţii profesorilor. Învăţatul e un produs al activităţii celor care învaţă.”
În epoca noastră, a informaÅ£iei, resursele educaÅ£ionale sunt peste tot: internetul cu toată multitudinea de site-uri ÅŸi materiale educaÅ£ionale, nenumărate reviste ÅŸi cărÅ£i acoperind toată plaja de specialităţi ÅŸi interese, acces gratuit (sau implicând costuri reduse) la majoritatea marilor biblioteci ÅŸi muzee, posibilitatea schimbului rapid de informaÅ£ii cu oameni specializaÅ£i în orice domeniu, existenÅ£a grupurilor de studiu ÅŸi cercetare la orice nivel de pricepere sau vârstă ÅŸi lista poate continua, ajungând până la nenumăratele posibilităţi de a călători (ieftin sau chiar gratuit) ÅŸi a învăţa.
A susÅ£ine, în această epocă, un sistem de ÅŸcolarizare construit în era industrială din motive evidente atunci ÅŸi total nerelevante acum, reprezintă mai degrabă împiedicarea exercitării dreptului la educaÅ£ie ÅŸi nicidecum facilitarea lui (aÅŸa cum în mod greÅŸit afirmă susÅ£inătorii acestui sistem anacronic).