[Acest eseu a fost iniţial adresat unei anumite persoane. A fost uşor modificat pentru a fi mai puţin specific.]
Åžtiu din proprie experienţă că proaspătul părinte trece printr-o perioadă de adaptare dificilă, mai ales atunci când aÅŸteptările nu se potrivesc cu realitatea, în special când societatea actuală ne-a învăţat că bebeluÅŸii au anumite nevoi/ dorinÅ£e/ comportamente în care se pare că ai noÅŸtri nu se pot încadra. Această problemă, a neconcordanÅ£ei între aÅŸteptări ÅŸi realitate, poate fi foarte dificilă pentru proaspeÅ£ii părinÅ£i, nefiindu-le uÅŸor să o accepte ÅŸi să se adapteze la ea. Uneori, unii copii pot fi încurajaÅ£i/ convinÅŸi/ forÅ£aÅ£i să se încadreze în tiparele aÅŸteptărilor culturale ÅŸi o fac foarte bine. Alteori, deÅŸi se mulează pe acest tipar, este în detrimentul lor, o fac cu preÅ£ul sentimentului de sine, al încrederii în sine, al viziunii lor asupra unei lumi sigure ÅŸi de încredere, uneori chiar cu preÅ£ul sănătăţii ÅŸi al vieÅ£ii lor. Probabil ca aici intră cel mai mult în conflict asteptările culturale ÅŸi realitatea nevoilor copilului: în aria suptului ÅŸi a comportamentelor legate de somn.
Copiii au fost înzestraÅ£i (în milioane de ani de evoluÅ£ie sau de Dumnezeu, nu asta contează) să sugă “foarte” frecvent, date fiind următoarele: compoziÅ£ia laptelui matern, faptul că primatele superioare (printre care ÅŸi omul) îÅŸi poartă puiul în braÅ£e sau în spate mulÅ£i ani, mărimea stomacului puiului, timpul de digerare a laptelui matern, nevoia unei surse constante de nutrienÅ£i pentru dezvoltarea creierului (mai ales la oameni) ÅŸi tot aÅŸa. Prin “foarte” frecvent se înÅ£elege de 3-4 ori pe oră, câteva minute de fiecare dată. Modul în care unii copii sunt alăptaÅ£i în societatea actuală - la 3-4 ore, cu un timp de supt de 15-20 minute - este împotriva fiziologiei noastre bazale. Dar oamenii dispun de o mare capacitate de adaptare, astfel încât unele mame pot produce suficient lapte ÅŸi în condiÅ£iile în care sânul nu este stimulat suficient, nu este “golit” frecvent, iar unii copii sunt capabili să se adapteze unui program cu mese abundente ÅŸi distanÅ£ate în timp. Din păcate, multe mame nu pot produce destul lapte cu puÅ£ine alăptări pe zi, iar copiii devin agitaÅ£i, plâng mult, se pare că vor să fie hrăniÅ£i “înainte de a veni timpul”, nu iau în greutate ÅŸi nu se dezvoltă. Desigur, de obicei, organismul mamei este de vină - “Nu poÅ£i să produci destul lapte!” - de parcă impunerea unei hrăniri la fiecare 3-4 ore ar trebui să fie suficientă, aÅŸa că mama suplimentează alimentaÅ£ia cu laptele formulă, ceea ce va duce la o înţărcare precoce. Copiii sunt “proiectaÅ£i” astfel încât alăptatul să facă parte din alimentaÅ£ia lor pentru minim 2 ani ÅŸi 6 luni (cu indicatori care sugerează că durata psihologică a suptului ar fi 6-7 ani), indiferent de convingerile culturale actuale.
AcelaÅŸi lucru este adevărat ÅŸi pentru somn. Copiii au fost înzestraÅ£i să doarmă alături de părinÅ£i. SimÅ£ul tactil este cel mai important simÅ£ al primatelor, alături de cel vizual. Primatele tinere sunt purtate de către mamă ÅŸi dorm împreună mulÅ£i ani după naÅŸtere, de cele mai multe ori ÅŸi după înţărcare. Dormitul împreună permite copilului să sugă pe timpul nopÅ£ii când doreÅŸte. Copilul normal, sănătos, alăptat, care doarme alături de mama (ÅŸi tata) - co-sleeping - nu doarme “pe timpul nopÅ£ii” (un interval de 7-9 ore legate, să spunem) până la vârsta de 3-4 ani, când nu va mai fi nevoie să fie alăptat. Repet – acest fapt e NORMAL ÅŸi SÄ‚NÄ‚TOS! Studiile Dr. James McKenna cu privire la co-sleeping arată clar pericolul somnului solitar la bebeluÅŸi, care pot aluneca în patternuri anormale de somn foarte adânc, fiindu-le foarte dificil să facă faţă unui episod de apnee (oprirea respiraÅ£iei). Prin co-sleeping, mama monitorizează somnul ÅŸi respiraÅ£ia bebeluÅŸului, chiar dacă ea doarme. Când bebeluÅŸul are un episod de apnee, mama poate trezi copilul prin miÅŸcările ÅŸi atingerile ei. Se consideră că acesta este mecanismul primar prin care co-sleeping-ul protejează bebeluÅŸul de sindromul morÅ£ii subite (SIDS). În altă ordine de idei, multe cazuri de SIDS s-au întâlnit la copiii care au fost lăsaÅ£i să doarmă singuri, o perioadă lungă de timp, la vârste foarte fragede. AceÅŸtia au avut un episod de apnee, nimeni nu a fost lângă ei pentru a observă ÅŸi a-i trezi, aÅŸa că nu au mai început să respire din nou. Co-sleeping-ul permite mamei să monitorizeze ÅŸi temperatura corpului bebeluÅŸului de-a lungul nopÅ£ii sau pur ÅŸi simplu să fie acolo ÅŸi să îl ajute atunci când înghite salivă ÅŸi se îneacă, dar ÅŸi pentru a furniza un mediu normal, sigur pentru copil.
E convenabil pentru părinţi? Nu!
E dificil pentru unii părinţi să se adapteze? Da!
Fără îndoială, decalajul dintre modelul de somn creat de societatea actuală - citim povestea copilului, băgăm copilul în pat, stingem lumina ÅŸi nu îl vedem timp de 8 ore - ÅŸi somnul copilului sănătos ÅŸi normal, se măreÅŸte considerabil.
Primii paşi de care ar trebui să ţii cont pentru a te obişnui cu faptul că bebeluşul nu doarme toată noaptea sau nu doarme fără tine sunt:
(1) faptul că nu doarme toată noaptea până în jurul vârstei de 3-4 ani este normal ÅŸi sănătos;
(2) copiii nu sunt dificili sau manipulatori, sunt normali şi sănătoşi, au comportamente specifice speciei noastre.
Odată ce aceste adevăruri sunt înÅ£elese, părinÅ£ii vor avea grijă mult mai uÅŸor de copii pe timpul nopÅ£ii. Odată ce renunÅ£aÅ£i la ideea că trebuie să aveÅ£i 8 ore de somn neîntrerupt pe noapte, veÅ£i percepe aceste treziri sub forma unor interacÅ£iuni benefice ÅŸi preÅ£ioase cu bebeluÅŸul dvs.
Primii ani ai copiilor noÅŸtri sunt cei mai importanÅ£i din viaÅ£a lor. Åži trec aÅŸa de repede ... dar prin satisfacerea nevoilor copilului în primii ani vă veÅ£i primi răsplata în multe moduri în anii ce vor veni.
25 august 1997