De-a lungul anilor, multor femei li s-a spus, în mod eronat, că trebuie să întrerupă alăptarea deoarece trebuia să ia un anumit medicament. Decizia de a continua să alăpteze atunci când mama ia un medicament, de exemplu, este mult mai dezbătută decât întrebarea dacă medicamentul respectiv ajunge în lapte şi, implicit, la copil. Este însă la fel de important să fie luate în considerare riscurile opririi alăptării pentru mamă, bebeluş, familie şi societate. Şi sunt o mulţime de riscuri dacă nu are loc alăptarea, aşa că problema reală ar fi: prezenţa unei cantităţi mici de medicamente în laptele matern face alăptarea mai periculoasă decât laptele praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Laptele matern în care este prezentă o cantitate mică de medicament este aproape întotdeauna mai sigur. Cu alte cuvinte, o mamă care este atentă înseamnă o mamă care poate continua să alăpteze.
Nu uitaţi că dacă opriţi alăptarea, fie şi numai pentru o săptămână, s-ar putea ca bebeluşul să se înţarce. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare faptul că unii bebeluşi refuză complet biberonul, aşa că sfatul de a opri alăptarea nu este numai greşit, ci şi, deseori, nepractic. Este uşor să sfătuieşti mama să folosească pompa de sân în perioada în care bebeluşul nu este alăptat, dar acest lucru nu este întotdeauna atât de simplu de pus în practică, iar mama poate ajunge să-şi simtă sânii angorjaţi, dureroşi.
Alăptarea şi medicaţia mamei
Cele mai multe medicamente sunt excretate în laptele matern, dar de obicei, doar în cantităţi mici. Există foarte puţine medicamente care pot cauza probleme bebeluşilor chiar şi în doze foarte mici, dar acest lucru nu este valabil pentru majoritate. Mamele care alăptează şi cărora li se spune să întrerupă alăptarea din cauza unui anumit medicament trebuie să întrebe un medic de încredere, pentru a fi sigure de acest lucru. [...] Mama mai poate ruga medicul să-i prescrie un alt tratament medicamentos care să fie compatibil cu alăptarea. În vremurile noastre, nu ar trebui să fie o problemă găsirea de tratamente alternative. Dacă medicul care prescrie tratamentul nu este flexibil, mama trebuie să ceară opinia altui medic, dar nu să întrerupă alăptarea.
De ce majoritatea medicamentelor sunt excretate în laptele matern în cantităţi mici? Deoarece ceea ce ajunge în laptele matern depinde de concentraţia din sângele mamei care se măsoară adesea în micro - sau chiar nanograme pe mililitru (un gram împărţit de un milion sau un miliard de ori), în timp ce mama ia medicamentul în doze de miligrame (ceea ce înseamnă a mia parte dintr-un gram) sau chiar grame. Mai mult, nu toate medicamentele din sângele mamei pot ajunge în lapte. Doar acele medicamente care nu sunt ataşate de proteina din sângele mamei. Majoritatea medicamentelor sunt aproape complet ataşate de proteina din sângele mamei care ajunge în lapte. În felul acesta, la bebeluş nu ajung aceleaşi cantităţi de medicament ca cele ingerate de mamă, ci aproape întotdeauna mult mai puţin, în funcţie de greutate. De exemplu, într-un studiu facut pe antidepresivul paroxetina (Paxil), mama a luat peste 300 de micrograme pe kilogram pe zi, iar la bebeluş a ajuns în jur de 1 microgram pe kilogram pe zi.
Cele mai multe medicamente sunt sigure dacă:
Sunt prescrise în mod obişnuit şi pentru bebeluşi. Cantitatea de medicament care îi ajunge copilului prin laptele matern este mult mai mică decât cantitatea pe care ar primi-o direct.
Sunt considerate a fi permise în timpul sarcinii. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat, deoarece în timpul sarcinii, corpul mamei ajută corpul bebeluşului să elimine medicamentul. Astfel, teoretic, este posibil ca acumularea toxică a unui medicament să apară în timpul alăptării, dar să nu apară în timpul sarcinii (deşi acest lucru se întâmplă foarte rar). Cu toate acestea, dacă există temerea că bebeluşul să fie expus la un medicament, de exemplu un antidepresiv, atunci bebeluşul este expus la mult mai mult medicament în timpul sarcinii decât în timpul alăptării. Studii recente cu privire la simptome de sevraj la nou-născuţii expuşi la antidepresive de tip SSRI (Paxil, de exemplu) în timpul sarcinii, au reuşit într-un fel să implice alăptarea, acest tip de problemă necesitând ca mama să nu alăpteze (un bun exemplu al modului în care alăptarea este de vină pentru tot). De fapt, copilul primeşte atât de puţin prin lapte.
Nu sunt absorbite în stomac sau intestine. Aici intră multe medicamente injectabile, dar nu toate, de exemplu: gentamicina (şi alte antibiotice similare), heparina, interferonul, anestezicele locale, omeprazolul. Omeprazolul (Losec, Prilosec) este interesant deoarece se distruge foarte repede în stomac. În timpul fabricării medicamentului, un strat protector i se adaugă pentru a preveni distrugerea acestuia şi, aşadar, este absorbit în corpul mamei. Astfel, medicamentul este acoperit de un strat protector care previne distrugerea sa în stomac. Cu toate acestea, în cazul în care copilul primeşte medicamentul (în cantităţi foarte mici, de altfel) fără strat protector este imediat distrus în stomacul copilului.
Nu sunt excretate în laptele matern: heparina, interferonul, insulina, infliximan (Remicade), etanercept (Enbrel).
Iată o listă cu câteva medicamente folosite în mod frecvent, şi care sunt permise in timpul alăptării:
Acetaminofen (analgezic, prezent, printre altele, şi în Paracetamol, Tylenol, Tempra), alcool (în cantitate moderată), aspirina (în doze uzuale, luată pentru perioade scurte de timp), majoritatea medicamentelor antiepileptice, majoritatea medicamentelor antihipertensive, tetraciclina, codeina, antiinflamatoare nesteroidiene (cum este ibuprofenul), prednison, thyroxina, propylthiuracil (PTU), warfarina, antidepresive triciclice, sertralina (Zoloft), paroxetina (Paxil), alte antidepresive, metronidazol (Flagyl), omperazolul (Losec), Nix, Kwelleda.
Notă: Deşi este, în general, un medicament permis în timpul alăptării, fluoxetina (Prozacul) are un timp de înjumătăţire foarte mare (rămâne în organism timp îndelungat). Astfel, un copil născut dintr-o mamă care a luat acest medicament în timpul sarcinii va avea şi el cantităţi mari de Prozac în organism şi până şi cantitatea mică prezentă în laptele matern poate duce la acumulări semnificative şi efecte adverse. Aceste efecte sunt rare, dar s-au întâmplat. Există două opţiuni pe care să le aveţi în vedere:
- Încetaţi să mai luati fluoxetina (Prozac) în ultimele 4 până la 8 săptămâni de sarcină. În felul acesta, veţi elimina medicamentul din organism şi la fel îl va elimina şi copilul. Dupa ce se naşte copilul, medicamentul nu va mai fi prezent în organismul lui şi cantităţile mici de fluoxetină excretate în lapte nu pun, de obicei, probleme, deci puteţi reîncepe tratamentul cu fluoxetină (Prozac).
- Daca nu puteţi întrerupe tratamentul cu fluoxetină (Prozac) în timpul sarcinii, puteţi opta pentru un alt medicament, care nu trece în lapte în cantităţi semnificative după ce se naşte copilul. Două opţiuni bune sunt sertralina (Zoloft) şi paroxetina (Paxil, Seroxat). Medicamentele care se aplică pe piele, care sunt inhalate (medicamentele pentru astm, de pildă) sau care se aplică pe ochi sau în nas sunt aproape întotdeauna sigure în timpul alăptării.
Anestezicele locale nu sunt absorbite de stomacul bebeluşului şi sunt sigure.
Anestezicele generale ajung
în lapte doar în cantităţi foarte mici (ca toate medicamentele) şi este
foarte puţin probabil să aibă efecte asupra copilului. Acestea au, de
obicei, un timp de înjumătăţire foarte scurt şi sunt eliminate extrem de
rapid din organism. Puteţi alăpta imediat ce vă treziţi din anestezie
şi vă simţiţi în stare să puneţi copilul la sân.
Vaccinurile făcute
de mamă nu necesită întreruperea alăptării. Dimpotrivă, vaccinul ajută
bebeluşul să dezvolte propria imunizare, în cazul în care vaccinul
ajunge în lapte. De fapt, de cele mai multe ori acestea nu ajung în
lapte, cu excepţia, poate, a vaccinurilor făcute cu virus viu. Şi asta e
bine.
Razele X şi ecografiile. Razele X
obişnuite nu necesită întreruperea alăptării nici dacă sunt făcute cu
substanţă de contrast. Substanţa respectivă nu trece în lapte, şi chiar
dacă ar trece, ar fi eliminată de organismul bebeluşului. Acelaşi lucru
este valabil şi pentru tomografii sau RMN. Nu e nevoie să întrerupeţi
alăptarea nici măcar pentru o secundă.
Dar radiografiile radioactive?
Nu vrem ca bebeluşii să fie radiaţi, dar rareori ezităm înainte să le facem radiografii. Când mama face o radiografie la plămâni, o limfangiogramă cu substanţă de contrast sau o radiografie la oase, se foloseşte de obicei technetium (deşi se mai folosesc şi alte substanţe). Techtenium are un timp de înjumătăţire de 6 ore, ceea ce înseamnă că după 5 astfel de timpi el dispare din organismul mamei. La 30 de ore după injecţie este complet eliminat (ei bine, 98%), iar mama îşi poate hrăni copilul fără grijă că îl radiază. Înseamnă însă că a fost eliminată toată radioactivitatea? După 12 ore, 75% din techtenium este eliminat şi concentraţia din lapte este foarte mică. Cred că este suficient dacă aşteptaţi 12 ore pentru o substanţă ca techtenium. Dar nu toate radiografiile cu techtenium necesită oprirea alăptării (HIDA, de exemplu). Aceasta depinde de ce moleculă se anexează techtenium. Dacă mama face radiografia în primele zile după naştere, copilul primeşte şi mai puţin, din simplul motiv că la el ajunge puţin lapte matern. În aceste prime zile cred că nu este nici de dorit nici necesară întreruperea alăptării. Colostrul este extrem de important pentru copil. Dacă hotărâţi că cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să întrerupeţi alăptarea, atunci folosiţi pompa de sân pentru a colecta lapte cu câteva zile înainte (dacă ştiţi dinainte data radiografiei). Rareori o radiografie este atât de urgentă încât să nu poată fi amânată pentru câteva zile.
Radiografiile de tiroidă sunt diferite. Iodul radioactiv (I131) se concentrează în lapte, este ingerat de copil şi ajunge la tiroida lui, unde rămâne o perioadă îndelungată. Aceasta este o problemă foarte serioasă. Aşadar, mama va întrerupe alăptarea? Nu, deoarece de multe ori radiografia nu e necesară. Pentru a face diferenţa dintre tiroida postpartum şi boala Graves (cel mai întâlnit motiv pentru care se face radiografia la mamele care alăptează) nu e nevoie de o radiografie de tiroidă. Cereţi mai multe informaţii de la medic. Dacă este nevoie de o radiografie, puteţi face o radiografie cu iod 123, care necesită întreruperea alăptării timp de 12 până la 24 de ore, în funcţie de doza administrată. Nu uitaţi să colectaţi lapte matern înainte pentru ca în acest timp copilul să poată fi hrănit.