Aici vorbim despre o bătălie mai degrabă curioasă, care te duce puÅ£in cu gândul la alte lupte “pentru femei”: de a avea lapte praf gratuit, spre exemplu, sau pentru a putea avorta, ori pentru a fi libere de a-ÅŸi lăsa copilul la cămin ÅŸi a merge la serviciu.

Toate acestea sunt opÅ£iuni destinate remedierii unor situaÅ£ii patologice, dureroase sau grave, care însă au fost create de însuÅŸi sistemul care apoi oferă remediul. Sigur, nevoia primară a femeilor nu este aceea de a se supune unor intervenÅ£ii invazive ori de a-ÅŸi abandona propriii fii încă micuÅ£i în mâini străine, însă au fost create condiÅ£ii în care aceastea devin necesare ÅŸi chiar dorite.

Naşterea nu este o extracţie dentară!

Åži nici o boală care are nevoie de tratamente. Nu e ca o extracÅ£ie dentară, o intervenÅ£ie în care pacientului i se scoate ceva care îi creează probleme. NaÅŸterea e procesul de a aduce pe lume o altă persoană ÅŸi are doi protagoniÅŸti care sunt la fel de activi ÅŸi sensibili - fiinÅ£e vii, amândoi perfect înzestraÅ£i de mama-natură pentru a duce la bun sfârÅŸit acest lucru.

Durerea combătută de cei care propun epidurala ca soluÅ£ie este în realitate suferinţă, adică o durere fără scop ÅŸi sens, însumând sentimente de neputinţă, angoasă, frică, solitudine, dezorientare. Acest mod de a “trăi” o naÅŸtere este produsul unei anumite culturi ÅŸi a unei anumite abordări a asistenÅ£ei în travaliu.

Această cultură a impus femeilor un model de sacrificiu în sarcină, a pus-o într-o poziÅ£ie în totalitate pasivă, transformând femeia în “pacientă”, transformând un eveniment sănătos ÅŸi vital într-un act medical. Iar această abordare recurge la practici care pun piedici, dacă nu fac total imposibilă activarea acelui joc subtil de hormoni care permit travaliului să purceadă în mod facil ÅŸi fiziologic: de exemplu, intervenÅ£iile medicalizate (epilarea totală în zona intimă, clisma, ruptura membranelor, epiziotomia, manevrele de “apăsare”, medicamentele pentru a ghida travaliul); mai există ÅŸi aspecte ambientale care inhibă relaxarea ÅŸi declanÅŸarea reflexelor hormonale care conduc travaliul în manieră corectă. Astfel de obstacole sunt, de exemplu: internarea într-un ambient necunoscut, printre oameni necunoscuÅ£i, numărul prea mare de persoane în jur, lumini puternice, miros “de spital”, oameni care se adresează mamei implicând neocortexul, partea raÅ£ională a creierului (responsabilă de activitatea intelectuală superioară), într-un moment în care aceasta ar trebui să fie diminuată pentru a putea ajuta activarea paleocortexului, care reglează mecanismele nervoase ÅŸi hormonale instinctive.

Fiziologia naşterii, această necunoscută

Cine a avut norocul să asiste sau, mai mult, să trăiască o naÅŸtere activă ÅŸi spontană, în condiÅ£ii naturale, poate spune de ce energii extraordinare se dispune. Pentru ca procesul naÅŸterii să-ÅŸi poată exprima toate potenÅ£ialităţile, e nevoie totodată de anumite condiÅ£ii ambientale importante. Un ambient familiar - ideal propria casă, un “cuib” suficient de intim pentru a putea naÅŸte în completă siguranţă ÅŸi intimitate; liniÅŸte ÅŸi întuneric sau penumbră; prezenÅ£a discretă a unei persoane competente ca simplu “martor tăcut”, gata să intervină doar când îi este cerut, dar care să fie pur ÅŸi simplu prezentă pentru cea mai mare parte a timpului.

În aceste condiÅ£ii optime (sau vrem să spunem normale?) travaliul decurge armonios. SenzaÅ£iile unei naÅŸteri într-adevăr naturale (care e diferită de o naÅŸtere “fără complicaÅ£ii”) sunt complexe, potente ÅŸi dificil de clasificat. E durere, dar amestecată cu alte senzaÅ£ii, chiar ÅŸi plăcere sexuală; ÅŸi mai e ceva încă ÅŸi mai nedefinit, un fel de plăcere “celulară”, percepÅ£ia unei enorme energii care se dezlănÅ£uie în timp ce copilul îÅŸi face loc prin corpul tău.

Toate aceste senzaÅ£ii sunt atât de intense ÅŸi unite, că e imposibil să le defineÅŸti; nici nu se simte de fapt această nevoie de-a lungul unui travaliu pur instinctiv, unde e puÅ£in loc pentru raÅ£ionamente sau definiÅ£ii, căci te simÅ£i total cufundată în actul de a aduce pe lume o nouă viaţă.

Cine a avut norocul să treacă prin această experienţă a putut verifica cât de puternice sunt mecanismele care se activează atunci când i se permite naturii să-ÅŸi facă treaba. Durerea naÅŸterii are ÅŸi ea un rol în acest tablou deoarece determină o explozie de endorfine, care sunt analgezici naturali.

Michel Odent, pionierul naÅŸterii active, vorbeÅŸte de reflexul de expulzie a fătului: un proces intermediat de puternice descărcări hormonale, cum ar fi endorfinele, prostaglandinele ÅŸi, mai ales oxitocina, care favorizează faza expulzivă rapidă ÅŸi extrem de eficace. Femeia care dă naÅŸtere în acest mod ajunge la un nivel de conÅŸtiinţă care-o face să se cufunde în propriul corp, într-o stare de relaxare ÅŸi concentrare la un loc, ÅŸtie instinctiv cum să respire ÅŸi să se miÅŸte în diversele stadii ale travaliului, ÅŸi cu greu va sfârÅŸi să nască culcată pe spate, ca un gândac răsturnat, după cum bine zicea cineva.

Riscurile epiduralei

Când i se dă voie naturii să se exprime după programul său înnăscut, durerea intră într-un tablou care e gestionat de femeie. Dar cele mai multe dintre femei nu ÅŸtiu asta, în general nici nu ajung să perceapă durerea în acest fel ÅŸi atunci e normal să ceară ceva pentru a-ÅŸi alina această durere. De fapt, după ce această experienţă vitală a fost luată milioanelor de femei ÅŸi naÅŸterea a fost transformată într-un eveniment dureros, periculos, lung, complicat, obositor ÅŸi plin de suferinÅ£e, li se revinde apoi soluÅ£ia sub forma nu ÅŸtiu cărui medicament sau a practicii chirurgicale. Se impune poziÅ£ia culcată pe spate, care creÅŸte riscul de rupere ÅŸi se răspunde problemei propunându-se o tăietură preventivă, epiziotomia; se creează anomalii în travaliu ÅŸi se oferă încă o dată bisturiul cezarienei ca salvare. De asemenea, se promovează astăzi epidurala ca soluÅ£ie definitivă a durerii naÅŸterii, ducându-se chiar o luptă pentru dreptul acesta, cu energii demne de o cauză mai bună!

E vorba de fapt despre o bătălie tristă, dacă e să luăm în considerare ÅŸi falsificarea adevărului, când se afirmă că această practică nu are nici un risc.

Aceasta nu corespunde deloc adevărului; epidurala e o intervenÅ£ie medicală delicată ÅŸi are un oarecare procent de risc. Printre consecinÅ£ele cele mai frecvente ÅŸi banale se numără retenÅ£ia urinară, febră, hipotensiunea, durerea de cap, durerile de spate, care pot persista chiar ÅŸi după un an de la intervenÅ£ie; în cazuri rare pot apărea probleme neurologice ÅŸi foarte rar chiar moartea, căci, ca în orice intervenÅ£ie de natură medicală, eroarea e posibilă.

Hipotensiunea care apare câteodată în travaliu în urma administrării epiduralei poate reduce oxigenarea fătului, producând suferinţă ÅŸi eventuale disfuncÅ£ii neurologice minore ale nou-născutului. Dar, mai presus de toate, pierderea majoră cauzată de epidurală este aceea de a sustrage procesul naÅŸterii fiziologiei ÅŸi a-l lăsa în mâinile tehnologiei medicale, făcând astfel necesară o serie întreagă de intervenÅ£ii, cum e monitorizarea continuă, poziÅ£ia culcată ÅŸi imobilă, uzul altor medicamente pentru a induce contracÅ£ii valide ÅŸi a accelera travaliul - care e încetinit tocmai din cauza epiduralei. Drept consecinţă a folosirii acestui tip de anestezie creÅŸte frecvenÅ£a naÅŸterilor induse (cu forceps sau ventuză) ÅŸi se dublează numărul cezarienelor.

Dar dezavantajele epiduralei nu se opresc la momentul naÅŸterii. Există repercusiuni ÅŸi asupra copilului. După cum evidenÅ£iază cercetările, printr-o gamă de consecinÅ£e încă de clarificat, mulÅ£i copii născuÅ£i cu epidurală prezintă o dezorganizare a reflexelor fundamentale de căutare ÅŸi supt. După naÅŸtere nu sunt activi ÅŸi nu se orientează spre sân, ci fac miÅŸcări haotice sau sunt puÅ£in activi; suptul lor e deseori incorect ÅŸi necoordonat, faţă de cum ar trebui să fie, ÅŸi aceste dificultăţi pot persista chiar ÅŸi o lună după naÅŸtere. Se poate înÅ£elege uÅŸor cum aceste condiÅ£ii, împreună cu susÅ£inerea tehnică ÅŸi emotivă scăzută pe care o are femeia care alăptează în societatea noastră, sunt mai mult decât suficiente pentru a sabota succesul alăptatului la sân, cu grave repercusiuni asupra sănătăţii copiilor ÅŸi mamelor care altfel ar fi ales să alăpteze.

Pentru a nu se simÅ£i “rău”

Nimeni nu vrea să impună femeilor în travaliu suferinÅ£a. Nu ar fi nimic mai nedrept ÅŸi mai sadic decât să împiedici o femeie care naÅŸte să recurgă la toate avantajele medicinei pentru a-ÅŸi alina durerea, după ce a fost împiedicată să aibă o naÅŸtere fiziologică ÅŸi activă. Ar fi nu doar pervers, ci chiar periculos: în momentul în care se merge pe calea naÅŸterii conduse medical, aceasta trebuie parcursă până la sfârÅŸit, pentru a nu expune mama ÅŸi copilul posibilelor riscuri ale unor asemenea intervenÅ£ii medicale. TotuÅŸi este foarte trist că suntem constrânÅŸi să discutăm despre dreptul femeii de a nu trăi dureri insuportabile pentru că au fost prezentate ca atare ÅŸi despre riscurile unor proceduri cum sunt cele legate de epidurală, riscuri pe care femeia care vine să nască nu le cunoaÅŸte aproape niciodată în totalitate. Însă, chiar dacă femeia ar fi conÅŸtientă de riscuri, în momentul în care are un travaliu antifiziologic ÅŸi intolerabil de dureros, ce cruditate ar fi să o pui în faÅ£a unei asemenea alegeri!

Trebuie avut curajul de a cunoaÅŸte consecinÅ£ele actualelor metode de asistenţă a naÅŸterii. Înalta tehnologie ÅŸi medicamentele rafinate sunt instrumente preÅ£ioase pentru a controla evenimente patologice, dar se pot dovedi contraproductive ÅŸi dăunătoare sănătăţii mamei ÅŸi copilului atunci când sunt aplicate pacienÅ£ilor sănătoÅŸi. Să ne amintim maxima hipocratică, care se împotrivea utilizării tehnicii medicale când nu e necesar, pentru că în medicină “ceea ce e inutil e dăunător”, iar preceptul fundamental este “să nu faci rău”.

Actuala filosofie “anestezică” a naÅŸterii are scopul de a evita ca femeia “să se simtă rău”. Dar acest “a se simÅ£i rău” poate fi interpretat ÅŸi ca un mod de a se simÅ£i nefiziologic, dezarmonizat, alterat din cauza interferenÅ£elor într-un eveniment care e de la sine simplu ÅŸi dătător de viaţă.
Nu e vorba despre a adera la o sacrificare mistică a naÅŸterii, nu e o căutare a durerii aÅŸa cum e ea, ca purificare sau ca un preÅ£ plătit pentru binele copilului: e vorba de un mod diferit de a gestiona procesul travaliului, care consideră inutile intervenÅ£iile medicale pentru că se permite activarea mecanismelor de compensare naturală pe care corpul femeii, modelat în milenii de evoluÅ£ie, le posedă, în scopul vieÅ£ii ÅŸi bunăstării proprii ÅŸi ale copilului.

Părerea unui „mare”: Lorenzo Braibanti
Anestezia epidurală a constituit un pas înainte în medicină, în chirurgie, ÅŸi în practică a devenit posibilă prin descoperirea biochimică a derivaÅ£ilor procainei. Procaina e o substanţă anestezică care se foloseÅŸte pentru anestezierea superficiilor, pentru anestezii care blochează greÅŸelile nervilor, este o anestezie ideală, pentru că anestezia generală ia durerea, dar nu ia stresul operaÅ£iei. Presupunând asta, este evident că pentru femeie daunele traumatice nu sunt foarte grave; de exemplu, în cezariană e mai puÅ£in o anestezie epidurală decât una generală, ÅŸi în plus are avantaje, cum ar fi că poate trăi naÅŸterea. Problema se schimbă însă în folosirea anesteziei epidurale în travaliul naÅŸterii, adică pentru o naÅŸtere fiziologică. Tocmai în anul când a venit pentru prima dată la Roma Leboier, în 1976, a venit la diferenţă de cîteva luni cel mai mare anestezist american, Bonica. Venise în Italia să promoveze anestezia epidurală ÅŸi-mi aduc aminte când a spus: „Îmi smulg părul din cap când mă gândesc că există încă italience care nasc cu dureri, pentru că la mine femeile nasc absolut fără nicio durere, mulÅ£umită epiduralei”. După aproximativ doi ani, Bonica s-a reîntors în Europa ÅŸi a făcut turul tuturor oraÅŸelor prin care trecuse, inclusiv Roma, recomandând să nu mai fie uzată metoda indicată de el pentru travaliul naÅŸterii. Din ce motive? În primul rând era, statistic vorbind, crescut în mod inacceptabil nevoia intervenÅ£iei artei, adică obstetrica extractivă, forceps sau ventuză ÅŸi spatolele lui Thierry, ÅŸi nevoia de cezariene, pentru ca la un nivel mult sublimat să se constate daune cerebrale la copii... Nu aÅŸ vrea să intru acum într-un discurs filosofic, dacă e corectă sau nu anestezia la femeie; avantajul este în faÅ£a unui eveniment care ÅŸochează: naÅŸterea, prin natura sa, nu este ÅŸocantă, naÅŸterea nu înseamnă să ajungi sub un automobil, naÅŸterea nu este nici măcar o operaÅ£ie, o schimbare bruscă. Femeia s-a pregătit din punct de vedere fizic, pentru naÅŸtere, prin producerea unor substanÅ£e speciale, timp de cîteva luni . Toate acestea demonstrează din punctul de vedere teoretic ÅŸi filosofic, greÅŸeala intervenirii, deoarece e mult mai bine să faci acele lucruri care pot augmenta endorfinele pe care femeia le are înlăuntrul său. Deci ar trebui să cercetăm într-adevăr (ÅŸi în sensul acesta vorbea ÅŸi Bonica) care sunt cauzele care împiedică mama să exploreze din plin toată acea infinită cantitate de endorfine pe care natura a pregătit-o pentru ea.

Articol preluat dintr-un interviu a lui Lorenzo Braibanti, pionier italian în NaÅŸtere fără violenţă
Sursa: Institutul de Orgonomie Federico Navarro

Textul in limba originală

Comentarii/discuţii pe marginea articolului