„Întotdeauna am copilul în braÅ£e. Nu îmi mai rămâne nici o mână liberă!”, auzim de la mămici care pe lângă îngrijirea sugarului au ÅŸi alte sarcini de îndeplinit. DeÅŸi aparent s-a făcut totul pentru confortul celui mic, deîndată ce este îndepărtat de mamă sau de persoana care îl îngrijeÅŸte el devine neliniÅŸtit sau chiar începe să plângă. DorinÅ£a de apropiere, cândva o premisă virtuală pentru supravieÅ£uire, este văzută astăzi ca o povară, ba chiar uneori ca o nevoie nejustificată. Pentru a satisface această nevoie trebuie pur ÅŸi simplu să ne bazăm mai mult pe instinctele noastre. Datorită vieÅ£ii nomade, dusă de oameni în decursul a milioane de ani, purtatul pruncilor a devenit o necesitate, o moÅŸtenire ancestrală. ÎnaintaÅŸii noÅŸtri au renunÅ£at la viaÅ£a nomadă acum 10 000 de ani ÅŸi au avut astfel posibilitatea să îÅŸi lase copiii într-un anumit loc, nemaifiind nevoiÅ£i să îi care în permanenţă cu ei. Åži, deÅŸi pare mult, este de fapt un interval mult prea scurt pentru ca anumite trăsături biologice (genetice) să se schimbe. Un fapt divers: ÅŸi astăzi există populaÅ£ii nomade sau semi-nomade pentru care purtatul pruncilor este o necesitate.
Apropiere confirmată de toate simţurile
Un sugar este aÅŸadar nativ programat să fie în contact permanent cu persoana care îl îngrijeÅŸte, de preferat chiar în contact corporal direct. Åži dacă această persoană este mama cu atât mai bine, în timp ce este purtat el se miÅŸcă împreună cu aceasta ÅŸi trăieÅŸte cu toată fiinÅ£a lui sentimentul de siguranţă. Să stea singur, întins, fără persoana care îl îngrijeÅŸte în apropiere înseamnă pentru prunc, datorită istoriei ancestrale, că este părăsit - deci în pericol. Nu este de mirare că devine neliniÅŸtit ÅŸi începe să plângă, se simte abandonat.
Dacă însă este purtat poate admira, strâns legat de corpul mamei, împrejurimile sau poate închide ochii atunci când a văzut destul. Mama se poate ocupa în acest mod ÅŸi de celelalte îndatoriri chiar dacă are un copil dornic să primească multă dragoste sau unul care îÅŸi exprimă zgomotos nemulÅ£umirea.
Åži nu uitaÅ£i: sunt locuri ÅŸi situaÅ£ii în care este mai uÅŸor ÅŸi mai confortabil să porÅ£i copilul decât să iei un cărucior cu tine.
Astfel, în viaÅ£a de zi cu zi atât părinÅ£ii cât ÅŸi copiii pot profita de acest mod de a purta copilul. Premisele unei reuÅŸite sunt ca ÅŸi părinÅ£ii să fie pregătiÅ£i să îÅŸi poarte copilul legat de ei ÅŸi să nu resimtă prea intens această apropiere, pentru că provenim dintr-o cultură în care o astfel de proximitate, pentru o durată atât de lungă, nu mai este de la sine înÅ£eleasă.
Legătura părinte–copil în timpul purtatului
PărinÅ£ii care îÅŸi poartă copiii au evidenÅ£iat faptul că acest lucru îi ajută să îÅŸi cunoască ÅŸi evalueze mai bine pruncii. Ei pot ÅŸti astfel când cel mic vrea să se hrănească, vrea să fie schimbat sau are nevoie de odihnă. De exemplu, o mamă al cărei prunc dă semne că ar vrea să mănânce se poate îndrepta cu rapiditate spre un loc propice alăptatului, evitând astfel o posibilă criză de plâns, greu de stăpânit, a micuÅ£ului. Åži nu este vorba doar de satisfacerea promptă a unor nevoi sau evitarea unor crize de plâns. Este vorba de relaÅ£ia părinte-copil ÅŸi de sentimentul de competenţă/utilitate al părinÅ£ilor. Mamele ÅŸi taÅ£ii care pot să simtă ÅŸi să vadă atât de aproape ce se întâmplă cu cel mic se simt mai în siguranţă în relaÅ£ia cu copilul ÅŸi îÅŸi confirmă lor înÅŸiÅŸi că pot face faţă noului rol. Iar de aici rezultă că sunt mai liniÅŸtiÅ£i ÅŸi mai siguri pe ei în relaÅ£ia cu pruncul.
Răspunsul prompt ÅŸi corespunzător la nevoile copilului este o componentă foarte importantă pentru calitatea legăturii dintre părinte ÅŸi copil, calitate ce depinde ÅŸi de înÅ£elegerea timpurie a nevoilor ÅŸi semnalelor copiilor, de interpretarea lor în mod corect ÅŸi de reacÅ£ia promptă ÅŸi adecvată la ele. Prin apropierea creată de purtarea copilului, părinÅ£ii devin mai sensibili ÅŸi pot reacÅ£iona adecvat la cerinÅ£ele copiilor, iar acest lucru are loc doar atunci când copilul este purtat de părinte ÅŸi observat îndeaproape. Purtarea copilului are aÅŸadar efecte benefice dovedite asupra abilităţii de a fi părinte.
Dezvoltarea ÅŸoldurilor
Displazia de ÅŸold este unul dintre lucrurile despre care trebuie vorbit atunci când se aduce în discuÅ£ie purtatul copiilor. Purtarea copilului în poziÅ£ie verticală, cu picioarele desfăcute ÅŸi flectate lateral foarte mult, contribuie fundamental la o dezvoltare normală ÅŸi armonioasă a ÅŸoldurilor.
Măsurătorile efectuate asupra copiilor purtaÅ£i lateral, sprijiniÅ£i pe coapsa mamei, au avut ca rezultat valori apropiate de ideal în ceea ce priveÅŸte orientarea ligamentului capătului de femur ÅŸi a depresiunii în care se articulează el. Premisa este să se folosească tehnicile corecte de purtare. În acest caz, bebeluÅŸul îÅŸi îndoaie coapsele mai mult de 90° iar unghiul dintre picioare, mai precis dintre cele două capete de femur are 45°; în literatura de specialitate se foloseÅŸte jumătatea valorii unghiului iniÅ£ial, ceea ce înseamnă că unghiul dintre cele două femururi este de 90°. Literatura de specialitate consideră această distanţă optimă pentru dezvoltarea corectă a ÅŸoldurilor la sugari. A-Å£i purta copilul astfel înseamnă a-l feri de o posibilă displazie de ÅŸold.
Fără elemente ajutătoare, poziÅ£ia de purtat pe ÅŸold este cea mai uÅŸoară, pentru că până ÅŸi cei mai mici copii participă activ la ea. Atunci când sunt ridicaÅ£i îÅŸi flectează în aÅŸa fel picioarele încât pot fi cu uÅŸurinţă puÅŸi pe coapsă. Odată aÅŸezaÅ£i, dacă mama face miÅŸcări bruÅŸte, ei îÅŸi încordează ÅŸezutul ÅŸi îÅŸi strâng picioarele (vezi imaginile de mai sus). Cu ajutorul dispozitivelor de purtare copiii pot fi purtaÅ£i corect atât în faţă cât ÅŸi în spate. În aceste cazuri ei nu vor putea cuprinde cu picioarele coapsa mamei ÅŸi atunci o poziÅ£ionare în unghi de 90° este absolut necesară. Aceste poziÅ£ii au totuÅŸi un dezavantaj faţă de cea în care copilul este legat lateral pe coapsă în special atunci când se foloseÅŸte pentru profilaxia displaziei de ÅŸold: la poziÅ£ia laterală pe coapsă, atât miÅŸcările adultului cât ÅŸi cele a pruncului se transmit asupra articulaÅ£iilor ÅŸoldurilor, având ca efect o mai bună irigare cu sânge a structurii ÅŸoldului ÅŸi stimulând suplimentar dezvoltarea, pe când le celelalte poziÅ£ii acest lucru nu este atât de bine transmis.
Fără riscuri şi efecte adverse
În spatele eternei întrebări de la ce vârstă se poate purta copilul legat în poziÅ£ie verticală se ascunde de fapt teama părinÅ£ilor de a nu vătăma coloana vertebrală a micuÅ£ului. Pentru evitarea unei displazii de ÅŸold copilul trebuie purtat încă din primele săptămâni de viaţă în poziÅ£ia descrisă mai sus. Diferite voci susÅ£in însă că purtarea copilului în poziÅ£ie verticală ar dăuna coloanei vertebrale pentru că pruncul nu poate sta singur în fund decât mult mai târziu. Fără a intra în detalii prea amănunÅ£ite în ceea ce priveÅŸte acest lucru, cercetările au arătat că acei copii purtaÅ£i de când erau sugari, chiar nou-născuÅ£i, nu au acuzat probleme deosebite ale coloanei (nota trad.: autoarea se referă la acele dispozitive de purtat numite wrap, sling ÅŸi nu la clasicele marsupii). Tot în categoria legendelor poate fi trecută ÅŸi afirmaÅ£ia conform căreia la copiii purtaÅ£i în wrap apar probleme de respiraÅ£ie ÅŸi oxigenare. La copiii purtaÅ£i în poziÅ£ii corecte nu s-au semnalat niciodată asemenea probleme.Metoda potrivită pentru fiecare
Se pune întrebarea: ce poziÅ£ie este corectă pentru purtarea unui sugar? Am enunÅ£at deja că o poziÅ£ie cu picioarele în unghi cât mai drept este foarte importantă, în special pentru un sugar foarte mic. Dacă scutecul sugarului este poziÅ£ionat mai jos decât genunchii atunci totul este în regulă. Pentru a sprijini bine spatele copilului, un dispozitiv de purtare trebuie să cuprindă bine trunchiul sugarului, astfel încât acesta să se poată sprijini ÅŸi îndrepta cu ajutorul persoanei care îl poartă. Un bebeluÅŸ trebuie să stea cu spatele uÅŸor curbat în dispozitivul de purtare, ÅŸi în niciun caz să nu fie forÅ£at într-o poziÅ£ie lordozică. Acest pericol există mai ales atunci când construcÅ£ia dispozitivelor de purtat cere o poziÅ£ie a copilului cu picioarele mai degrabă întinse, ceea ce provoacă în acelaÅŸi timp ÅŸi o poziÅ£ie nefavorabilă a bazinului. În poziÅ£ia aceasta femurul stă tensionat în articulaÅ£ii iar copilul trebuie să contrabalanseze această poziÅ£ie printr-o răsturnare nefirească a ÅŸoldurilor, care la rândul ei duce la „căderea umerilor” adică o statură nefiziologică. Statura corectă (vezi prima imagine din articol) este cu spatele rotunjit, umerii puÅ£in traÅŸi înainte ÅŸi picioarele depărtate în unghi de 90°.
Cele două premise esenÅ£iale ale unui purtat corect sunt: picioarele depărtate ÅŸi un spate sprijinit ÅŸi susÅ£inut. Dacă aceste condiÅ£ii sunt îndeplinite nu mai contează dacă se foloseÅŸte un wrap sau un pouch.
Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească dispozitivele de purtare
Din păcate multe dintre dispozitivele de purtare, din cauza construcÅ£iei lor, forÅ£ează copilul în poziÅ£ii greÅŸite. De exemplu de multe ori spaÅ£iile pentru picioare sunt astfel poziÅ£ionate încât copilul trebuie să stea cu picioarele atârnate în jos sau fanta pentru ÅŸolduri este prea îngustă. Pentru a decide dacă un dispozitiv corespunde trebuie doar să Å£inem cont de cele două premise esenÅ£iale ale unui purtat corect. Dar odată acestea îndeplinite trebuie totuÅŸi verificate ÅŸi următoarele: capul să poată fi sprijinit corespunzător ÅŸi materialul să nu strângă pe nicăieri. Am discutat până acum numai despre metode de purtare pe verticală, pe care multe mame le preferă spunând: ”Cu copilul aÅŸa legat de mine mă simt ca ÅŸi cum aÅŸ fi încă însărcinată.” Sunt totuÅŸi unele mămici care nu se pot obiÅŸnui deloc cu acest mod de purtare al copilului, chiar dacă îÅŸi doresc un contact fizic cât mai apropiat. Există însă ÅŸi posibilitatea de a purta copilul în poziÅ£ia culcat ÅŸi a-i oferi căldură ÅŸi siguranţă. O eÅŸarfă îÅ£i oferă posibilitatea de a alege între mai multe poziÅ£ii de purtat fie ele pe verticală sau diagonală. Sacii, rucsacii oferă preponderent posibilitatea de purtare la verticală, cu toate că unii au ÅŸi opÅ£iunea purtării pe orizontală. TotuÅŸi, aceste dispozitive fac trecerea la poziÅ£ia verticală sau în ÅŸezut uneori destul de dificilă.
Gama de produse s-a diversificat foarte mult în ultima perioadă, atât în ceea ce priveÅŸte eÅŸarfele de purtat (wrap) cât ÅŸi celelalte mijloace de purtare. Pentru a găsi dispozitivul adecvat trebuie să faceÅ£i probe cu propriul copil. O privire în oglindă este de obicei suficientă pentru a vedea dacă se potriveÅŸte. În ceea ce priveÅŸte eÅŸarfele, este mai greu de stabilit dacă sunt sau nu potrivite: în general regula de bază ar fi, cu cât Å£esătură materialului este mai complicată cu atât wrap-ul este mai potrivit pentru a fi purtat.
Echilibrat ÅŸi curios
Purtatul vine în întîmpinarea dorinÅ£ei unui copil de a fi aproape de o persoană de referinţă. PărinÅ£ii îÅŸi primesc ÅŸi ei recompensa lor, fie că îÅŸi satisfac dorinÅ£a de a avea aproape copilul ÅŸi de a îl putea observa, fie că au mai multă libertate de miÅŸcare. Câteodată este o „tehnică de supravieÅ£uire”: „Nu am avut încotro. Aveam de făcut diverse treburi în casă, copilul cel mare devenise gelos ÅŸi cerea ÅŸi el tot timpul atenÅ£ie, nu mi-a mai rămas decât să îl leg pe cel mic de mine. Astfel participa ÅŸi el de pe spatele meu la activităţile zilnice”. BebeluÅŸii care pot observa lumea de pe spatele părinÅ£ilor nu au timp să se plictisească, chiar dacă nu se află în centrul atenÅ£iei. Pentru că au posibilitatea să aleagă între a privi împrejurimile sau, atunci când se simt obosiÅ£i ÅŸi solicitaÅ£i pot întoarce capul ÅŸi se pot cuibări pe spatele mamei lor. PoziÅ£ia dreaptă nu mai necesită susÅ£inerea capului pentru că se sprijină pe mamă ÅŸi este susÅ£inut de eÅŸarfă. Cercetările au evidenÅ£iat faptul că sugarii purtaÅ£i astfel au capacităţi motorii pe care ceilalÅ£i copii de vârsta lor le dobândesc ulterior. De asemenea s-a constat că pruncii purtaÅ£i în poziÅ£ie verticală sunt mai prezenÅ£i, mai atenÅ£i ÅŸi mai interesaÅ£i de lumea din jur.
Åži s-a mai constat un lucru: copiii purtaÅ£i Å£ipă mai puÅ£in decât ceilalÅ£i ÅŸi folosesc acest timp pentru a fi atenÅ£i. Li se oferă astfel posibilitatea să intre în contact cu lumea înconjurătoare, să o exploreze cu interes ÅŸi să aibă parte de acumulări sociale importante.
Autoarea
Dr. Evelin Kirkilionis a studiat biologia la Universităţile Kaiserlauten ÅŸi Freiburg. Lucrarea ei de doctorat este dedicată etologiei umane, cu accent pe comportamentul copiilor. După încheierea studiilor a luat parte la diverse proiecte atât în Å£ară cât ÅŸi în străinătate, având posibilitatea să studieze deseori ÅŸi în Africa. Este co-fondator al „Grupului pentru studierea etologiei umane” (FVM). Această asociaÅ£ie de cercetare independentă prelucrează date de actualitate despre probleme legate de dezvoltarea umană. Unul dintre scopurile declarate ale acestei asociaÅ£ii este de a face cunoscute rezultatele acestor cercetări ÅŸi de a le prezenta unor persoane ÅŸi instituÅ£ii de referinţă. Prin intermediul unor cursuri de pregătire, unor prelegeri ÅŸi workshop-uri, FVM încearcă să prezinte rezultatele cercetărilor către profesori, educatori, psihiatri specializaÅ£i pe copii, asociaÅ£ii de moaÅŸe, grupuri de suport pentru alăptare ori chiar în diverse universităţi.